Ceea ce președintele a prezentat de fiecare dată ca fiind o victorie, o mare realizare, s-a dovedit a fi un fals. O minciună. Încă din primele zile ale mandatului de început a promis o Românie europeană, modernă și prosperă. De atunci au trecut peste șase ani și România de care vorbea nu a apărut. Și nici nu va apărea, pentru că Iohannis este președintele planurilor pe hârtie și al cuvintelor risipite în vânt. Până dincolo de jumătatea primului mandat a vorbit despre România europeană, modernă și prosperă. Ar fi trebuit să apară primele semne ale strădaniilor sale. Nu a apărut nimic însă. România este europeană doar în discursurile pompoase care îi hrănesc orgoliul. Modernă nu poate fi cu guvernele impuse de el, iar prosperă nici atât. Apa bătută în piuă de Orban, iar acum de Cîțu, nu aduce nici modernitate, nici bogăție.
Nu a fost singura minciună pe care ne-a servit-o. A urmat România Educată. O altă gogoriță prezidențială, servită în răpăit de tobe și drapele, cu fast de sărbătoare națională. Nici nu ar fi conceput să fie altfel, pentru că era proiectul lui, cel puțin așa pretindea, și tot ce este conceput de el nu poate fi decât foarte bun.
Programul de vorbe
„Proiectul este menit să susțină reașezarea societății pe valori, dezvoltarea unei culturi a succesului bazate pe performanță, muncă, talent, onestitate și integritate. La intrarea în cel de-al doilea secol de existenţă ca stat modern şi unitar, este important ca educația să dobândească o fundaţie solidă și predictibilă, pe care să continue drumul către „România Educată”, spunea Klaus Iohannis. Sunt calculați toți pașii pe care îi avem de parcurs până în 2030. Numai că, la cinci ani de la lansare, România arată la fel. Condițiile de învățământ nu s-au schimbat în mod esențial. Lipsa transportului către și de la școală nu a interesat în mod esențial autoritățile. Lipsa manualelor a fost pasată în ograda Ministerului Educației. Într-o conferință de presă de anul trecut, Iohannis a declarat că știe că nu toți elevii au manuale, dar el speră ca până la sfârșitul anului școlar să le primească toți. Și la ce să le mai folosească atunci, dacă anul s-a dus? Președintele are pretenții la performanță, dar ignoră că de când s-a introdus învățământul online dezastrul s-a adâncit. Sunt mii de elevi care nu au primit calculatoarele sau tabletele promise. Alții, la fel de nefericiți, prind semnal pe telefonia mobilă numai dacă stau cocoțați în pom sau în podul casei. La ce performanțe visează Iohannis? Nu acestea sunt, însă, principalele neajunsuri ale „României Educate”. Programul nu se poate realiza dintr-un motiv cu mult mai grav. Nu conține nimic concret, decât generalități și definiții.
Oamenii nu mai vor să stea
La fel de lipsit de conținut s-a dovedit și programul „România normală”, lansat cu ocazia începerii celui de-al doilea mandat. „România normală e țara în care școlile sunt sigure, bine dotate, în care orice copil are șansa să se realizeze prin educația pe care o primește. România normală e țara în care cel în suferință găsește ușor un spital modern, bine dotat, cu un personal foarte bine calificat, dedicat meseriei. România normală e țara în care românii se întorc, în care locurile de muncă se creează și nu mai e nimeni obligat să plece”, declara președintele în noiembrie 2019. Cu școlile ne-am lămurit și înainte, dar și după ce ne-a lovit pandemia. Iar în privința spitalelor, vedem toți ce se întâmplă. Este un haos generalizat, cu mult prea puține șanse de revenire la normal. Se creează locuri de muncă? O altă minciună, pentru că numărul de șomeri este în creștere. Afaceri falimentate prin politici neadecvate, subvenții pe hârtie, măsuri de impulsionare economică inexistente, cam așa arată „România normală” a lui Iohannis. Președintele vorbea de oameni care să nu mai fie nevoiți să plece. Deocamdată suntem în faza în care oamenii nu mai vor să stea.
Președintele nu este îngrijorat
În iulie 2020, guvernul condus de Ludovic Orban a lansat Planul Național de Investiții și Relansare Economică. Desigur, Iohannis n-a ratat prilejul de a-și asuma o contribuție majoră la realizarea acestuia. Planul este o minciună imensă, căci lipseau și lipsesc banii. Se baza pe fondurile provenite de la Comisia Europeană. Iar de aici mai departe am văzut cum stă treaba. Negocieri pentru 80 de miliarde de euro. Negocieri inexistente. Era o minciună care avea ca scop să-l ridice pe Iohannis pe soclu. Apoi, cele 80 de miliarde s-au transformat în 30 și au ajuns la 17, parcă. Planul de Reziliență în baza căruia ar fi trebuit să-i primim a fost respins de două ori. Iohannis spune că nu e nicio problemă, nu e nicio catastrofă, că avem timp berechet să-l facem până iese bine. Este o altă minciună, pentru că, între timp, România se scufundă. Fără ca Iohannis să fie îngrijorat, după cum se vede.
