Președintele a fost la Bruxelles la un Summit. Summit NATO. Sau G 7. Poate chiar G 9 sau G 23, având în vedere că mai era lume pe hol. Poate MIG 21. Sau F-16. Orice vrea el, numai să fie fotoreporterii de față și să-i prindă și lui chipul când zâmbetul îi lățește obrajii.
Ce a discutat Klaus Iohannis acolo? Nu se știe. Din ziare aflăm că s-a văzut cu Joe Biden. Chiar de două ori. Biden l-o fi întrebat ce face Răvășitoarea, Iohannis s-a interesat dacă îl mai doare genunchiul după ce a venit în nas pe scara avionului. Politețuri de președinți, ce naiba! Au fost două întâlniri scurte. Atât de scurte încât nici zâmbetul nu cred că au reușit să-l ducă până la capăt. Ar fi trebuit să fie mai lungi, căci lui Biden îi ia ceva timp până să își dea seama pe cine are în față. O fi Iohannis al Prusiei? Da’ Prusia asta o mai exista? Iohannis i-a expus, atât cât i-a permis timpul, poziția României privind apărarea flancului estic. Cuvinte simple: e o plăcere să vă văd! Nici nu cred că trebuia mai mult, se mai vedea cu el și la plecare. Acolo s-a conturat esența întrevederii. Cuvinte și mai simple: mă bucur că ne-am întâlnit!
Dacă Iohannis ar fi avut vreo intervenție, ar fi ținut vreun discurs sau chiar ar fi avut ceva de spus, am fi aflat. Presa pupincuristă abia aștepta să descrie o întâlnire istorică. Textul e șablon. Schimbi doar punctele cardinale și numele. Dar presa nu a zis nimic. Asta înseamnă că nu a fost nimic. A dat publicității doar niște poze. Istorice, evident. Iohannis a fost la Summit pentru a face poze. Dacă punea în spate și un ambalaj de la napolitane Joe, l-ar fi dat gata pe tataie ăsta de recunoaștere mondială, de la Washington și până la Darabani.
