Vestea că Mugur Isărescu, eternul guvernator al Băncii Naționale, ar fi avut legături cu Securitatea, a zguduit lumea politică, mediul financiar și de afaceri. Și chiar și pe Laleaua, o precupeață mai negricioasă care vinde la colț de stradă tot ce fură din pomi sau de prin grădini, cireșe, vișine, liliac, busuioc sau narcise. M-a întrebat, de dimineață, dacă e cazul să mărească prețul pentru că, după simțul ei de întreprinzător particular fără școală dar cu talent, miroase a inflație. Știi ce este inflația, o întreb eu? Nu mă lua așa, zice ea, dar de câte ori câte un din ăsta mare face un pocinog, pocnesc prețurile și nu vreau să pierd pe mâna lui.
Nu știu cât de trainice puteau fi legăturile guvernatorului cu Securitatea. O fi fost turnător, o fi fost angajatul ei, o iubea în taină și-i aducea blugi de pe unde mergea? Unii spun că-și turna colegii sau pe diplomații cu care intra în contact. Alții că, ofițer acoperit pe deplin fiind, era folosit în alte scopuri. Adevărul este că, până ce Iohannis nu va stabili ce are de gând cu el, niciun judecător nu se va pronunța.
Nu i-a venit timpul
Povestea cu Mugur Isărescu nu este nouă. Nici ca dezvăluire, nici ca mod de lucru al unora care – nu-i așa? – vor binele națiunii. Ea apare ciclic, precum cetățeanul Werner din Deal la televizor când nu are nimic de spus.
De vreo șase ani se vântură prin presă semnătura lui „Manole” pe prestațiile securisto patriotice ale lui Isărescu. Și? S-a întâmplat ceva în mod special? Nu, pentru că nu era momentul, probabil. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității zice că n-a avut dezlegare să-i râcâie dosarul cu unghia. Abia de curând, după modificarea legii, a putut să ducă investigațiile până la nivelul lui. A mers însă atât de repede, de-ți vine să crezi că dosarul era deja pregătit și doar trebuia parcurs. Surprinzător este faptul că, deși pe holurile Consiliului se vorbește că de ani buni se știa despre zisele lui legături cu Securitatea, între 1999-2000, când a fost prim-ministru, nimeni nu a fost deranjat de așa ceva. Și de ce ar fi fost? La vremea aceea, Iohannis era cvasinecunoscut în politică, iar Câțu probabil că învârtea comisioanele băncilor.
Vrei bani? Uită!
De câte ori Mugur Isărescu vântură finanțele României și mârâie, apare și vestea cu turnătoriile lui. Doar mie să mi se pare că deranjează palierul unde se vrea să mergi cu ochii legați, gura astupată și cu degetele în urechi? Nu cred. În urmă cu 11 zile, colegul meu Cătălin Tache scotea la iveală dedesubturile ultimei întâlniri dintre Isărescu și Klaus Iohannis, în compania căruia se aflau Florin Cîțu și Ludovic Orban.
N-a ieșit bine deloc. Iohannis a crezut că guvernatorul Isărescu poate fi convins să contribuie la darea unui luciu corespunzător statuii lui de președinte, cu cât talent a scos el România din criza provocată de epidemia de coronavirus. Toate ca toate, dar când s-a ajuns la strategia economică gândită de Cîțu, cu care Orban credea că îl cucerește pe Iohannis care deja zâmbea fericit, Mugur Isărescu doar că nu și-a făcut cruce. Habarnistul ministru al Finanțelor Publice voia 30 de miliarde de lei, parcă, sumă la care Isărescu o fi simțit că îl taie la lingurică. Răspunsul lui s-a încadrat perfect în șablonul „Îți explic cum faci. Uită!”, chiar dacă nu a fost rostit ca atare.
Nu e coincidență
Flituit în asemenea hal, Iohannis s-a gândit imediat la ce îi este lui mai ușor. Răzbunare! Nu suportă ca „Guvernul meu” s-o ia peste ochi în asemenea mod. Așa că a început vânătoarea, avându-l pe Mugur Isărescu în bătaia puștii. Orice poate fi folosit pentru compromiterea acestuia este bine venit. De la afaceri în care îi apare numele și până la legături nesănătoase cu Securitatea, cum uite că s-a și întâmplat. De ce tocmai acum a apărut decizia CNSAS de a sesiza Curtea de Apel cu privire la trecutul lui Isărescu, pentru a se stabili dacă a desfășurat activități de poliție politică? Pentru că acum i-a venit bine cetățeanului domiciliat temporar la Cotroceni, cred eu, având în vedere că nu vrea să rateze momentul. Nu știu câte modalități de a-l cuminți pe Isărescu are, dar nici acesta nu e nimeni în drum. Relațiile lui se întind în toată lumea și, dacă ar lua-o la pas să le parcurgă, pe Iohannis s-ar putea să-l doară picioarele și să cedeze. Inclusiv nervos. Anumite surse spun că se fac deja scheme cu cine să vină în locul lui Isărescu. Se fac degeaba, pentru că Iohannis nu a fost niciodată capabil să ducă ceva la capăt.
