Klaus Iohannis și-a anunțat demisia din funcția de președinte al României. Înainte de a înșira numele politicienilor care jubilează, să ne gândim puțin la cum reacționează la această veste creditorii externi ai țării, la acei asasini economici ascunși în spatele unor denumiri pompoase – agenții de rating, multinaționale, fonduri de investiții etc. Așa! Acum, că ne-am liniștit puțin, mai este bună pentru țara noastră această știre? Nu prea, corect?!
Iohannis nu și-a anunțat doar demisia, a aruncat în aer România.
Mai bine de 10 ani nu a făcut nimic ca președinte, dar i-au fost de ajuns doar câteva minute ca să dinamiteze un stat. Semnalul extern transmis de el este unul singur – aici, la București, avem un haos politic total: Curtea Constituțională anulează alegerile prezidențiale, Guvernul se bazeză pe sprijinul decisiv al unui partid cu 5% scor electoral, populația boicotează lanțurile de aprovizionare și retailerii, serviciile secrete sunt pomenite în sculare și-n culcare pe toate canalele media și de toți parlamentarii.
Fix cu o săptămână în urmă, la Bruxelles, acolo unde a participat la reuniunea informală a Consiliului European, Klaus Iohannis spunea următoarele în legătură cu demisia sa: „Este o temă vehiculată din motive populiste și electoraliste (…) În Constituție scrie foarte clar că trebuie să stau până predau mandatul președintelui nou ales. Cred că am lămurit cu asta toată discuția și, oricum, nu cred că despre asta trebuie să vorbim. Eu, oricum, peste puține luni plec”. La doar șapte zile distanță, „peste puține luni” s-a transformat în „Voi pleca din funcție poimâine, pe 12 februarie”.
Ce s-a întâmplat în acest interval de timp este interesat de aflat, căci negreșit ceva s-a petrecut. Ori la Bruxelles i s-a transmis lui Iohannis că nu mai este binevenit acolo și a ascultat ședințele pe la ușă, ori imediat după întoarcerea în țară s-au primit alte semnale, dar mult mai puternice.
Când a vorbit în conferința de la Cotroceni, președintelui i-a tremurat serios vocea, o inflexiune sesizată nu numai de ziariștii chemați la conferință, ci și de telespectatorii care au urmărit mesajul. Ce anume l-a speriat atât de tare pe Klaus Iohannis încât a avut probleme de exprimare, aproape bâlbâindu-se? Cumva fostul primar al Sibiului a (re)ascultat informațiile strânse de procurori în dosarele deschise pe numele său? Șeful statului are de dat înapoi sume importante, dar se prea poate ca recuperarea prejudiciului de către România să fie cea mai mică grijă a lui.
Sau demisia lui Iohannis are legătură cu vizita în România a trimisului lui Donald Trump, Richard Grenell fiind așteptat să sosească în aceste zile? Orice este posibil, dacă ne gândim că, de la preluarea mandatului său, Trump nici măcar nu i-a băgat în seamă pe liderii de la București. Cum la fel de adevărat este și că Iohannis, prin înaintarea demisiei, și-a securizat viitorul: ca președinte suspendat de Parlament (vezi procedurile inițiate de partidele suveraniste), ar fi pierdut toate drepturile de care se bucură acum, dar demisionând el își păstrează și vila de protocol, și venitul lunar care-I asigură un trai de nabab.
De ce a mai stat două luni? Pentru al 13-lea salariu?
Ce a făcut Klaus Iohannis în ziua în care și-a anunțat demisia din funcția de președinte? A semnat un decret prin care i-a decorat pe judecătorii CCR, aceia care au anulat alegerile prezidențiale. Șocant gest, ca în ziua în care îți pregătești anunțul de ieșire din scenă să fii nevoit să dai cu pixul peste niște decorații acordate tocmai judecătorilor responsabili de haosul politic de la București!
Cunoscându-l pe Iohannis și stilul său de a conduce România, când vreodată l-am fi bănuit de atâta obediență în fața CCR? Și, totuși, Marian Enache l-a făcut să semneze, pam-pam!
Acum, de circ ar fi să-i anuleze demisia Curtea Constituțională, la fel cum au anulat și alegerile! Îi trebuie motiv lui Enache Securache? Nu! Răspunde în fața cuiva? Deloc!
Pe de altă parte, întrebăm și noi de ce a mai stat Klaus Iohannis încă două luni?! De ce nu a demisionat în decembrie? A vrut să ia al 13-lea salariu? S-a gândit că nu-i strică o leafă în plus, și pe ianuarie 2025? A stat două luni „extra” și a demisionat când mai erau tot două luni până la alegerile prezidențiale. Președintele lucrului bine făcut, nu-i așa?! Răspunde cineva pentru bătaia de joc de care am avut parte din decembrie încoace, pentru banii cheltuiți aiurea de Administrația Prezidențială, pentru decorarea CCR, care și-au trecut în Legea bugetului inclusiv decontarea cheltuielilor medicale pentru judecători și familiile lor?
Ochii pe Bolojan!
Toți ochii sunt ațintiți acum pe Ilie Bolojan și nu neapărat fiindcă urmează să treacă președinte interimar. Și-așa nu va avea prea multe puteri! Altceva contează și jocurile abia de acum încep să se facă.
Bolojan și clica din PNL ar putea da dărâma șandramaua anunțând că va candida la alegerile prezidențiale. Este scenariul pe care îl cunosc toți liberalii și despre care Național a tot scris – Bolojan merge interimar la Cotroceni, iar colegii și partidul îl împing să candideze, promițându-i sprijin total.
Atenție, așadar, la acest personaj: Ilie Bolojan pare mai ungur decât udemeriștii; la Oradea nu a avut nicio greață când a ordonat să fie dărâmată statuia lui Mihai Viteazu, primul unificator al țărilor române!
Iar dincolo, la PSD, se știe că sunt destui lideri nemultumiți fiindcă partidul nu va avea candidat la „prezidențiale”, pentru prima dată în istorie.
Și fiindcă am tot vorbit de sprijin, Crin Antonescu pare un Cătălin Cârstoiu 2 – nu are echipă, nu are consilieri, vine singur pe la tv și vorbește apăsat, ca după o noapte grea. În plus de asta, nici PSD și nici PNL nu se grăbesc să-l coafeze, doar îl plimbă ca pe urs prin fața presei, așteptând rezultatele sondajelor. Unele au și apărut și scorurile oscilează aici, la 10-15%.