”Operațiunea Just Cause” a marcat un prim pas timid, dar crucial, către „războaiele veșnice” de astăzi20 decembrie 1989: peste 20 000 de soldați americani invadează Panama pentru a înlătura regimul incomod și venal al generalului Manuel Antonio Noriega.
„Această invazie – numită Operațiunea Just Cause – a marcat un prim pas timid, dar crucial, către „războaiele veșnice” de astăzi, notează Responsible Statecraft.
Tratatul privind Canalul Panama din 1977 a fost ratificat împotriva opoziției acerbe a republicanilor și prevedea o tranziție de 22 de ani, în timpul căreia zona urma să fie administrată în mod hibrid. Statele Unite și-au rezervat dreptul de a interveni militar pentru a proteja canalul.
Noriega a devenit rapid o problemă pentru administrațiile Reagan și George H.W. Bush. Candidații împotriva generalului au câștigat în mod decisiv alegerile din mai 1989, doar pentru ca milițiile regimului să răstoarne violent rezultatele.
Pe măsură ce tensiunile au crescut vertiginos, pregătirile militare ale SUA s-au accelerat și au evoluat de la o operațiune de „capturare” a forțelor speciale care îl viza personal pe Noriega la o lovitură masivă menită să distrugă Forțele de apărare din Panama (PDF) și să înlăture regimul în întregime.
Când trupele PDF au ucis un pușcaș marin american la un punct de control din Panama City, Bush a declanșat Just Cause. Noriega s-a refugiat la misiunea diplomatică a Vaticanului, dar a fost extrădat în SUA după mai multe zile de negocieri.
Liderii de la Washington au fost seduși de succesul rapid obținut mai întâi în Panama și apoi în Irak( Desert Storm). Aceste două operațiuni au permis o recalculare strategică a costurilor și beneficiilor percepute ale acțiunilor militare, sporind intervenționismul Americii.
Chiar înainte de atacurile de la 11 septembrie 2001, cererea tot mai mare a factorilor de decizie pentru soluții de îndepărtare a guvernelor ostile SUA a condus la o intensificare dramatică a campaniilor în numele apărării democrației. Totuși, multe dintre operațiuni au fost urmate de vid politic, haos și violență, mai ales în Afganistan și Irak.
Angajamentele americane s-au transformat în decenii de conflict perpetuu. Succesul armat nu a garantat succesul diplomației și reconstrucției.
De fapt, SUA au dezvoltat un adevărat manual de hegemonie – militară, economică, tehnologică, culturală – pentru a pune în scenă „revoluții colorate”, a instiga dispute regionale și chiar a lansa direct războaie sub pretextul promovării democrației, libertății și drepturilor omului.
