Invadarea Taiwanului de către China, posibilă, dar puțin probabilă

În ciuda retoricii Beijingului, o invazie pe scară largă rămâne un efort riscant pe care este puțin probabil ca China să-l facă. Mai degrabă se speră că insula poate fi „convinsă” să se reunifice, cred liderii Partidului Comunist. După ce PLA și-a încheiat oficial exercițiile militare programate în această săptămână, președintele Xi Jinping a emis o nouă „cartă albă” referitoare la Taiwan, care subliniază „reunificarea pașnică” cu insula autoguvernată.

Așadar, escaladarea dramatică (în răspuns la vizita în Taiwan a președintelui Camerei Reprezentanților din SUA, Nancy Pelosi) a situației poate fi exclusă, chiar dacă intruziunile agresive chineze de-a lungul liniei mediane din Strâmtoarea Taiwan devin noul normal.

Situația din jurul Taiwanului se aseamănă cu cea din Ucraina, dinainte să comande Putin „operaținea specială”. De ce nu atacă China? Răspunsul stă în cei câțiva factori care (încă) împiedică Beijingul.

Reunificare de bună voie?

În primul rând, în China mai există speranța că Taiwanul se va întoarce pe continent fără război.

Problema e că sondajele de opinie din insulă fac ca acest scenariu să pară unul fantezist: doar 2% dintre taiwanezi se declară ca fiind chinezi. În urmă cu un deceniu, un sfert din populația era chineză, dar între timp a apărut schimbarea de generație, precum și o nouă percepție a insularilor. Agresiunea și represiunile declanșate de Beijing asupra Hong Kongului au influențat decisiv populația din Taiwan, care vede cum Partidul Comunist suprimă libertățile cetățenești și drepturile omului.

Potrivit mai multor surse din China, conducerea PCC ar crede că Taiwanul poate fi forțat să se predea prin constrângere și subversiune mai degrabă decât prin război direct. Partidul Comunist a cheltuit timp și bani construind legături cu grupuri din Taiwan (Kuomintang, de exemplu) care acum duc mai departe propaganda chineză.

De ce se tem chinezii de război

În plus, riscurile care ar însoți un atac direct asupra Taiwanului sunt foarte mari pentru China, care știe că nici măcar puțin probabila neimplicare a SUA nu-i garantează un succes în acest război. Armata de Eliberare a Poporului nu a mai purtat un război real de 43 de ani, de la invazia eșuată a Vietnamului din 1979; deși Beijingul a investit masiv în potențialul său militar, nu a avut ocazia să-și testeze doctrina sau tehnologiile.

Dincolo de afirmațiile că o invazie ar fi rapidă și ușoară, vorbim totuși de un atac amfibiu efectuat la o scară fără precedent și împotriva unui adversar taiwanez care de zeci de ani s-a pregătit pentru acest scenariu.

Teama de o confruntare cu America

Apoi, bineînețeles că există riscuri geopolitice care stau în calea invadării Taiwanului și cel mai ridicat implică posibilitatea unei confruntări directe cu Statele Unite. În ultimele luni, mai cu seamă după ce Federația Rusă s-a năpustit asupra Ucrainei, America și-a reafirmat constant sprijinul pentru independența Taiwanului și chiar a amenințat China cu o intervenție militară în forță dacă Beijingul îndrăznește să strice „status quo-ul” din zonă.

Pe de o parte, e drept că o facțiune din cadrul Academiei Militare Chineze crede cu adevărat că atacarea Taiwanului ar putea demonstra superioritatea PLA și ar împinge Statele Unite din regiunea Asia-Pacific. Pe de altă parte, unii membri ai PCC se gândesc că o eventuală înfrângere umilitoare în fața celei mai puternice armate din lume ar arunca China în haos, iar puterea comunistă ar fi teribil contestată, mai ales în regiunile din nord.

Război egal recesiune economică

În fine, nu trebuie minimizat nici costul unui război, căci o invazie ar putea fi urmată de o recesiune economică puternică. Economia Chinei este legată de furnizorii și capitalul taiwanez și ar fi ruinată de un eventual conflict armat.

De asemenea, forța financiară a Occidentului (vezi sancțiunile impuse Rusiei după atacarea Ucrainei) provoacă, încă, îngrijorare la Beijing, acolo unde există temeri că sancțiunile extinse asupra Chinei ar aduce daune uriașe economiei.

În cele din urmă, este riscul că, în urma unei invadări a Taiwanului, protestele în masă și furia publică declanșate pe insulă (și nu numai!) ar putea copleși aparatul de control al populației gândit de Partidul Comunist. Toată lumea înțelege faptul că un Taiwan cucerit nu poate fi închis/ sigilat de exterior precum Tibetul sau regiunea Xinjiang, unde tot ce se întâmplă acolo rămâne oarecum ascuns de ochii străinilor. Chiar dacă China va tăia Internetul, insula este suficient de bine dezvoltată încât să poată furniza Occidentului imagini cu țara aflată sub ocupație, iar asta ar putea afecta reputația Chinei.