Între cerere și ofertă, UE alege frigul

Prăbușirea prețurilor la gazele naturale din ultimele luni a creat un fals sentiment de securitate. În timp ce iarna asta pare a fi cât de cât rezolvată, UE va avea cu siguranță probleme în a găsi rezerve pentru pentru iarna 2023-24, avertizează specialiștii.

Având în vedere circumstanțele, Europa nu putea spera la o situație mai bună pentru sezonul actual – cu cerere în scădere și mai ales o vreme mai blândă decât de obicei în prima parte a iernii, UE a putut continua să depoziteze gaze, câșting două săptămâni comparativ cu media pe ultimii cinci ani. Astfel, potrivit datelor oficiale, stocurile au ajuns la 96% la mijlocul lui noiembrie (88% media pe anii precedenți).

Având în vedere toate acestea, prețurile pentru gazele naturale au coborât cu până la 93% față de vârful atins în august, ceea ce face ca situația să fie ușor de gestionat în următoarele câteva luni.

Dar Comisia Europeană avertizează că, pe fondul scăderii prețurilor, cererea ar putea crește din nou (industria germană are nevoie de gaze multe, la fel și cea din Franța), ceea ce nu ar face decât să readucă prețurile la nivelurile din trecut. Ca să evite asta, un recent raport al ING îndemna Bruxellesul să închidă industria consumatoare de gaze, sub pretextul reducerii emisiilor de carbon, deci în numele luptei împotriva poluării. O manevră șerpească, prin care nu se urmărește, de fapt, decât distrugerea economiei europene.

Rusia a redus livrările de gaze către Europa

Cele mai recente date arată că, până în prezent, fluxul de gaze din Rusia către Europa a scăzut la jumătate, în vară, și undeva la 70% în prezent.

Și, chiar dacă, prin absurd, s-ar ridica sancțiunile, iar Occidentul ar fi gata să cumpere din nou gaz rusec, tot n-ar fi posibil, din punct de vedere operațional – vezi distrugerea conductelor Nord Stream 1 și 2. Singura rută rămasă ar fi prin gazoductul Yamal, care poate opera până la 33 de bcm/zi.

Europei îi rămâne piața gazelor naturale lichefiate (GNL), spre care s-a și îndreptat, dovadă că importurile în noiembrie au crescut cu aproape 70% față de anul precedent. Dar și aici există o serie de constrângeri, în special cu privire la cât de mult GNL poate importa Europa. Asta fiindcă în UE nu există suficiente depozite pentru acest tip de gaz și tocmai de aceea transportatorii de GNL stau la coadă să găsească locuri unde să descarce. Nu în ultimul rând, Europa se va confrunta în 2023 și cu o concurență puternică pe piața achizițiilor de GNL. Anul acest, am avut noroc cu China, cel mai mare cumpărător din lume, care a scăzut cu 22% cererea.

În 2023, este posibil ca Europa să rămână cu depozitele pe jumătate umplute, ceea ce va face regiunea vulnerabilă pentru iarna viitoare. Cu fluxurile actuale de gaze rusești, scenariul e dătător de speranță, dar dacă Moscova închide definitiv robinetul de gaze va fi foarte dificil de făcut față.

Tocmai de aceea la Bruxelles s-a lucrat la o serie de politici menite a atenua impactul prețurilor mai mari la gazele naturale. Printre acestea, achizițiile comune de gaze, plafonarea temporară a indicelui de referință TTF și instituirea unui nou criteriu de referință pentru GNL. Cu toate acestea, cât de eficiente vor fi aceste măsuri rămâne de discutat. De exemplu, plafonarea indicelui TTF crește riscul ca mai multe tranzacții să se deplaseze pe piața extrabursieră, care va fi exclusă din plafon. Ca efect de domino, acest lucru ar diminua lichiditatea burselor europene de gaze naturale și ar reduce, de asemenea, transparența pe aceste piețe.

Singura soluție viabilă și pe care occidentalii o știu este creșterea ofertei și eliminarea unora dintre blocajele (sancțiunile comerciale impuse Rusiei) cu care se confruntă piața.