Dacă nu vă mai amintiți de zilele de glorie ale disputei subvențiilor dintre Airbus și Boeing – suspendată după 17 ani de litigii la Organizația Mondială a Comerțului – atunci o dispută privind tehnologia verde are ambiția de a umple golul.
Legea de reducere a inflației (IRA) a lui Joe Biden conține măsuri vădit discriminatorii, oferind consumatorilor americani credite fiscale pentru cumpărarea de vehicule electrice doar dacă acestea sunt asamblate în America de Nord.
De asemenea, prevede că mineralele critice și bateriile trebuie să fie cumpărate de pe continent sau dintr-o țară cu care SUA are un acord comercial preferențial și descurajează aprovizionarea din țări cu risc ridicat, precum China.
Asta ar veni într-un moment foarte prost pentru Europa, deja amenințată cu o dezindustrializare rapidă cauzată de șocului prețurilor la energie.
Și nici nu este vorba de o situație singulară: oficialii UE remarcă faptul că există și alte programe de îngrijorare în cadrul IRA, cum ar fi sprijinul guvernamental pentru hidrogenul verde, ca să nu mai vorbim de o potențială cursă transatlantică a subvențiilor în producția de semiconductori.
Însă Margrethe Vestager, autoritatea UE responsabilă cu aplicarea legislației în domeniul concurenței, a declarat într-un interviu acordat Financial Times că Bruxelles-ul nu are în vedere imediat să deschidă un proces în cadrul OMC.
Deși este posibil să nu fie înțelept din partea lui Vestager să diminueze atât de explicit valoarea unei monede de negociere, pare ciudat să lase deocamdată pe raft instrumentul soluționării litigiilor.
Pentru moment, strategia UE este de a încerca să influențeze elaborarea reglementărilor care vor pune în aplicare IRA. Detaliile exacte ale calificărilor, derogărilor și așa mai departe atenuează uneori considerabil mușcătura protecționistă a legislației comerciale americane în raport cu lătratul său retoric. Valdis Dombrovskis, comisarul UE pentru comerț și un om al detaliilor, dacă a existat vreodată unul, se află în această săptămână la Washington pentru a-și face cunoscute opiniile.
Americanii au propriile interese.
Spre deosebire de subvențiile pentru avioane, contextul pentru creditul fiscal al SUA pentru vehicule electrice reduce dependența de China. Având în vedere predilecția Beijingului pentru manipularea aprovizionării cu materii prime acolo unde domină producția globală, este un obiectiv important.
Dar metodele discriminatorii ale Washingtonului sugerează că lobby-ul intern joacă un rol uriaș. Mutarea producției producătorilor auto coreeni și europeni în SUA nu înseamnă „ally-shoring”, care aliniază rețelele de aprovizionare cu alianțele strategice: este vorba de simplu protecționism.
UE, propriile ambiții
UE are propriile sale ambiții în politica industrială: Battery Alliance, un parteneriat public-privat creat de Comisia Europeană în 2017, este una dintre cele mai reușite încercări de a încuraja un sector de nouă generație în Europa.
Bruxelles-ul ar dori ca SUA să accepte încercarea de a egaliza costul emisiilor de carbon între mărfurile produse pe plan intern și importuri.
La rândul lor, SUA, care impun un nou set amplu de controale la exportul de tehnologie pentru cipuri către China, ar dori ca guvernele europene să trateze Beijingul mai degrabă ca pe un rival și un concurent decât un partener.
Orice negociere transatlantică va necesita o atitudine mai constructivă, în special din partea SUA. În ceea ce privește comerțul și construirea unui ecosistem de aprovizionare rezistent, administrația Biden a vorbit despre cooperare strategică, dar a acționat adesea în mod unilateral. Ultimul lucru de care are nevoie un parteneriat transatlantic, în timp ce se străduiește să creeze o cooperare obligatorie, este o altă dispută prelungită privind subvențiile.
Americanii și europeni se pot privi mai bine pentru a împiedica denaturarea comerțului.
