Dacă Joe Biden ar fi rămas candidatul democraților la alegerile prezidențiale, partidul s-ar fi confruntat cu perspectiva unei înfrângeri în noiembrie.
Dar, odată cu retragerea președintelui din cursă, marii democrați au rămas – cel mai probabil, dacă este să ne luăm după susținerea lui Biden – cu un vicepreședintele la fel de nepopular – Kamala Harris.
Deși ar putea injecta puțină tinerețe în lista de candidați, ea are un palmares slab în ceea ce privește atragerea alegătorilor din afara statului California, relatează UnHerd. Dar dacă o a doua președinție a lui Donald Trump este inevitabilă, poate că democrații ar trebui să o vadă nu ca pe „sfârșitul democrației”, așa cum se afirmă prea des, ci mai degrabă ca pe o scânteie pentru a-și schimba strategia politică.
Iată scenariul care s-ar putea desfășura în curând. Dependentă de caucusul american de culoare și de stânga progresistă, Harris se va agăța cu siguranță de agenda în mare parte nepopulară a lui Biden. Aceasta ar putea fi o veste proastă pentru democrați pe termen lung. Având în vedere că doar 15% dintre alegătorii lor se consideră „foarte liberali”, mulți ar părăsi partidul dezgustați.
Cu toate acestea, o înfrângere în fața lui Trump ar putea forța o reevaluare internă necesară – una care ar putea duce la genul de renaștere care i-a adus pe Noii Democrați și pe Bill Clinton la guvernare în urmă cu trei decenii pe o platformă pro-creștere și moderată cultural.
Spre deosebire de Biden, care a venit la putere în timp ce America își revenea după pandemia Covid-19, Trump va prelua controlul în timp ce economia începe să încetinească. Într-adevăr, Jamie Dimon de la JPMorgan Chase, considerat cândva bancherul preferat al democraților, a avertizat că inflația și ratele dobânzilor vor rămâne ridicate, ceea ce va complica agenda viitorului președinte.
O redresare democrată înseamnă recâștigarea clasei muncitoare și a tinerilor alegători
Unii democrați, precum Bill Scher(editorul Washington Monthly) încă mai credeau că ar putea câștiga chiar și cu un Biden slăbit, în parte pentru că ei văd – în ciuda tuturor dovezilor contrare – o „economie excelentă”. Dar nu este realitatea trăită de majoritatea americanilor, inclusiv de tineri.
Înfruntarea realității este primul pas către o redresare democrată. Este ceea ce au făcut republicanii în anii ’50 sub conducerea lui Dwight Eisenhower și mai târziu sub Richard Nixon și Ronald Reagan, reformulându-și atracția dincolo de vechea bază de susținători. Și par să încerce din nou, Trump alegându-l pe J.D. Vance drept vicepreședinte pentru a-i cuceri pe americanii „uitați” din fostele centre industriale. Clinton a făcut același lucru cu Noii Democrați și a atras alegătorii din clasa muncitoare din suburbii.
O înfrângere în noiembrie, chiar și una cataclismică, ar putea fi în avantajul democraților. O pot folosi ca o șansă pentru a întoarce pagina stângii și progresismului, concentrându-se în schimb pe problemele economice continue ale electoratului pe care îl pierd acum.
Prin recâștigarea clasei muncitoare și a tinerilor alegători, democrații ar putea face primele mișcări către recâștigarea puterii politice.