De-a lungul celor opt luni de invazie în Ucraina, Vladimir Putin a subliniat că războiul său este o luptă existențială pentru Rusia, o luptă pentru o nouă ordine mondială.
Acum, Occidentul par să ajungă la aceeași concluzie: narațiunea se mută de la a ajuta Ucraina să câștige la a contura o ordine globală postbelică care ar marginaliza Rusia, făcându-o incapabilă să mai provoace probleme. Misiune imposibilă.
Mulți în Occident – și nu doar în Europa Centrală, unde credința că Rusia nu se schimbă niciodată a fost întotdeauna larg răspândită – vor susține că trebuie să fie lipsită de rolul său internațional supradimensionat.
Iar unii vor spune, din ce în ce mai deschis, că trebuie să fie îngenuncheată, precum Germania nazistă sau aliatul său, Japonia, înainte de a putea fi reconstruită și reintegrată în lume.
Rusia ar trebui, de asemenea, să-și piardă dreptul de veto în Consiliul de Securitate al ONU, tot accesul la sistemul financiar occidental și rețelele sale de influență în Occident.
În această paradigmă – ca și în cea a lui Putin – interesele occidentale merg mult dincolo de căderea regimului său. Obiectivul strategic este o Rusie diminuată permanent.
Dar există o problemă: chiar și în timp ce trupele sale suferă un eșec după altul pe câmpul de luptă, Putin continuă să modeleze discursul pur și simplu pentru că susținătorii occidentali ai „înfrângerii sale strategice” nu pot articula modul în care aceasta se poate întâmpla cu adevărat.
Ce anume ar obține Rusia, dacă nu o majoritate în Consiliul de Securitate care să autorizeze implicarea directă a unei forțe occidentale în războiul din Ucraina?
Putin nu va fi oprit de o simplă condamnare. Și cum renunță Rusia la prezența sa militară în toată fosta Uniune Sovietică și în părți ale lumii în curs de dezvoltare dacă nu este învinsă decisiv într-un conflict mai amplu decât războiul din Ucraina?
Practic, nimeni, nici măcar cei mai radicali susținători ai dezmembrării Rusiei de rămășițele rolului său proeminent de după cel de-al Doilea Război Mondial, nu sugerează un război la scară largă cu această țară.
Acest lucru înseamnă că orice perspectivă pentru o nouă ordine mondială în care Rusia devine un stat docil se află acum pe umerii ucrainenilor.
Cu tot sprijinul occidental care vine sub formă de muniție, instruire și echipament, soldații ucraineni continuă să lupte singuri.Și, cu toate succesele lor pe câmpul de luptă, rezultatul războiului este departe de a fi decis.
Defectul logicii „înfrângerii strategice” este că, în timp ce capacitatea nucleară a Rusiei este văzută ca un joker în mâna lui Putin, nu există mijloace practice prin care Occidentul să facă Rusia mică și flexibilă. Nu a fost și nu va fi niciodată.