Nu este un secret că Occidentul a captat imaginația și respectul restului lumii timp de secole. Cu toate acestea, ceea ce este un secret – pentru că se întâmplă în tăcere și în mintea a miliarde de oameni – este faptul că Occidentul pierde acum acest respect.
Nu valorile occidentale au fost cele care au făcut ca Occidentul să fie preeminent, ci performanța. A permis unei populații relativ mici să tragă un avans față de restul omenirii timp de 200 de ani și să își folosească superioritatea tehnologică pentru a coloniza toate colțurile globului. Este greu de crezut că, în urmă cu doar 100 de ani, 100.000 de englezi puteau să domine efectiv peste 300 de milioane de indieni.
În perioada postbelică, în special, majoritatea societăților occidentale au fost stabile și bine ordonate, bucurându-se atât de democrații, cât și de o creștere economică susținută, notează Financial Times. Așa cum a prezis diplomatul american George Kennan, „vitalitatea spirituală” a Occidentului va fi cea care va învinge în cele din urmă Uniunea Sovietică.
Din nefericire, dacă Kennan ar trăi astăzi, ar avea dificultăți în a găsi o vitalitate similară. Incompetența a înlocuit competența. Societăți care erau cândva consolidate, au devenit profund tulburi și instabile din punct de vedere politic și economic.
Să luăm, de exemplu, o statistică pe care fiecare lider european ar trebui să o memoreze: în perioada 2010-2020, blocul Asean al națiunilor din Asia de Sud-Est, cu un produs intern brut de 3 miliarde de dolari, a contribuit mai mult la creșterea economică globală decât UE, cu un PIB de 17 miliarde de dolari.
Incompetența economică, care va persista atâta timp cât liderii occidentali vor fi reticenți în a impune propriilor populații genul de medicament amar pe care îl impun de mult timp economiilor în curs de dezvoltare, a fost în prezent egalată de incompetența geopolitică.
Invazia rusă în Ucraina a fost fost condamnată pe bună dreptate. Cu toate acestea, 85 % din populația lumii trăiește în țări care nu au impus sancțiuni Rusiei. Indică acest lucru izolarea Rusiei? Sau dimpotrivă?
Este adevărat că, în ceea ce privește Ucraina, SUA, cel puțin, au dat dovadă de viclenie geopolitică mai degrabă decât de incompetență, creând dependența europeană față de Washington într-un moment în care americanii doresc să strângă sprijin pentru a aplica o presiune mai mare asupra Chinei. Dar America ar putea ajunge să constate că aceste dividende geopolitice se dovedesc a fi temporare.
Rusia ar putea totuși să se prăbușească sub presiunea combinată a Occidentului, deși scenariul pare mai puțin probabil. Volodimir Zelenski ar putea fi nevoit să accepte un compromis dureros. Iar dacă acesta este rezultatul, țările non-occidentale se vor întreba de ce atâta agitație?
Sumele masive de ajutor trimise Ucrainei nu au făcut decât să întărească convingerea tot mai mare din sudul global că Occidentului nu-i pasă cu adevărat de el.
Chiar și cu cele mai bune instrumente de științe sociale pe care le are la dispoziție, establishmentul american încă nu poate să înțeleagă sursele furiei care îi determină pe atât de mulți americani să voteze pentru Trump. În UE, un Trump revenit la Casa Albă este un coșmar.
Pe scurt, statele occidentale sunt dezbinate, puterea lor slăbește. Acolo unde mulți oameni din restul lumii vedeau cândva Occidentul drept răspunsul la problemele lor, acum își dau seama că vor trebui să își găsească singuri calea.