Începutul sfârșitului pentru Zelenski?

De la invazia Rusiei în Ucraina, publicului occidental i s-a vândut povestea unui front ucrainean unit în angajamentul său de neclintit pentru o victorie militară totală asupra Rusiei. Această narațiune a început să se destrame rapid.

În ciuda eșecului contraofensivei ucrainene susținute de NATO, care este acum universal acceptat, Zelenski continuă să se țină de povestea maximalistă a victoriei cu orice preț. De înțeles:  a mizat totul pe atingerea acestui obiectiv – orice altceva mai puțin ar însemna sfârșitul carierei sale politice.

Dar poziția sa pare din ce în ce mai izolată. După cum a scris Time, apropiații lui Zelenski sunt ei înșiși exrem de sceptici cu privire la politica actuală, descriind credința președintelui în victoria finală a Ucrainei asupra Rusiei ca fiind la „limita mesianicului”.

La începutul lunii noiembrie, nimeni altul decât comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, influentul general Valeri Zalujnîi, a declarat pentru The Economist că războiul cu Rusia a ajuns într-un impas și că evoluează într-un lung război de uzură – unul în care Putin are avantajul.A urmat o confruntare publică între Zelenski și Zalujnîi.

De atunci, rivalitatea dintre cei doi s-a transformat într-o adevărată luptă pentru putere. Zelenski consideră popularitatea lui Zalujnîi drept o amenințare politică – iar evenimentele recente nu au făcut decât să sporească temerile președintelui. Într-adevăr, armata este divizată între cei care îi sunt subordonați lui Zalujnîi și cei care sunt loiali comandantului Forțelor Terestre, Oleksandr Sirski, un aliat al lui Zelenski.

Zalujnîi nu a fost singurul care l-a criticat pe Zelenski, notează UnHerd. Săptămâna trecută, primarul Kievului, Vitali Kliciko, a susținut public comentariile generalului despre război, afirmând că Zelenski „plătește pentru greșelile pe care le-a făcut”.

Dar Zelenski nu se confruntă doar cu o opoziție tot mai mare din partea politicienilor rivali și a armatei, ci și din partea ucrainenilor obișnuiți. În întreaga țară, familiile soldaților au început să iasă în stradă pentru a cere limitarea timpului de serviciu militar și întoarcerea celor care au luptat pe front 18 luni sau mai mult.

Acest val tot mai mare de ostilitate față de Zelenski – și față de strategia de război a Ucrainei în general – înseamnă că viitorul său politic pare din ce în ce mai îndoielnic. Potrivit unui sondaj recent, ratingurile de aprobare ale lui Zelenski și Zalujnîi sunt acum aproape identice.

Unii analiști occidentali prezintă o imagine și mai sumbră, observând că Ucraina nici măcar nu este în măsură să apere status quo-ul teritorial. „Fiecare categorie este în favoarea Rusiei și va continua să încline în favoarea Rusiei”, potrivit fostului locotenent-colonel al armatei americane Daniel Davis, Senior Fellow și expert militar la Defense Priorities. Chiar și secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că Alianța „ar trebui să fie pregătită pentru vești proaste”.

În contextul unui astfel de pesimism larg răspândit, noile promisiuni de sprijin pentru Ucraina au scăzut la cel mai scăzut nivel de la începutul războiului, conform datelor Institutului Kiel(Germania). Statele membre ale UE se străduiesc de luni de zile să ajungă la un acord privind un pachet de ajutor de 50 de miliarde de euro.

Încercările tot mai disperate ale administrației Biden de a convinge Congresul să aprobe o nouă rundă de finanțare de urgență pentru Ucraina au eșuat din nou, când republicanii au blocat încă un proiect de lege privind ajutorul.

Casa Albă ar putea să salveze aparențele prin „înghețarea” conflictului pentru moment – cel puțin până la alegerile din SUA – printr-un fel de acord informal cu Rusia. Dar această strategie prezintă propriile probleme: nu numai că nu este deloc limpede că Putin ar accepta cât timp se bucură de un avantaj tactic, dar ar necesita, de asemenea, să-l implice pe Zelenski – sau să-l scoată din peisaj.

În timp ce țările occidentale și segmente importante ale establishmentului ucrainean caută o strategie de ieșire, Zelenski pare că nu mai este văzut ca un avantaj – mai degrabă o povară.