Charlie Kirk nu asalta o clădire guvernamentală. Nu flutura nicio armă. Se afla pe scenă, în mijlocul unei fraze, adresându-se unui public universitar. Apoi a fost împușcat în gât.
Ceea ce s-a întâmplat la Universitatea Utah Valley nu este doar un incident grav, ci un eveniment care spulberă iluzia că democrațiile occidentale sunt locuri sigure unde cetățenii pot să-și exprime liber opiniile.
Kirk era un comunicator politic, relatează The Spectator. Și-a construit cariera în jurul discursurilor publice. Stilul lui era controversat, în mod deliberat. Retorica era moralizatoare, adesea conflictuală. Îi plăcea să provoace, dar nu promova violența. Vizita campusurile universitare. Invita la întrebări. Și pentru că vorbea cu certitudine și convingere ideologică, a devenit ținta atacurilor.
America își pierde controlul asupra celui mai fundamental principiu liberal: cuvintele nu sunt violență, iar violența nu trebuie să fie niciodată răspunsul la cuvinte.
De ani de zile, Kirk avertiza că a devenit periculos să vorbești deschis dacă ai opinii conservatoare. Mulți au respins această afirmație ca fiind teatrală. Acum, pare o profeție. Cărțile sale, discursurile sale, aparițiile sale în podcasturi, toate reveneau la aceeași temă: exprimarea opiniilor divergente în viața publică, în special în campusuri, avea un cost tot mai mare – amenințări, ostracizare, ostilitate.
Discursul public este controlat de mulțimi, de instituții, de ierarhii informale ale indignării. Și, din ce în ce mai mult, nu mai este întâmpinat cu argumente, ci cu forță. Acesta este climatul în care un om ca Kirk poate fi atacat, nu pentru complot, nu pentru conspirație, nu pentru că a făcut rău, ci pentru că a vorbit.
Kirk a fost un susținător fervent al celui de-al Doilea Amendament. Prin urmare, uciderea sa va ridica întrebări pe care el însuși le-ar fi dezbătut probabil. Dreptul de a purta arme este folosit pentru a proteja libertatea sau pentru a distruge condițiile care dau sens libertății?
Nicio societate civilizată nu poate supraviețui într-o situație în care discursul public devine un risc mortal. Kirk făcea ceea ce credea: se ridica și își spunea părerea. Un singur glonț, tras se pare de la 200 de metri distanță, i-a curmat viața.