Iluzia de dreptate

De săptămâni bune România nu mai are subiecte de prima pagină. Numărul de îmbolnăviri, de izolări și de oameni băgați în carantină nu mai prezintă vreun interes. Mă întreb dacă au suscitat cuiva atenția, vreodată. Nici morții nu mai interesează. Pe vremuri, rubrica „Decese” din România Liberă era cea mai citită. Acum, morții din epidemie sunt considerați greșeli de numărătoare, încurcați în așa fel încât cifrele să poată fi manipulate în voie. Mesajele pro și contra Covid-19 se zbat între prostia sfâșietoare, „Virusul e printre noi” și răbufnirile rebele, „Voi crede în existența Covid când morții vor fi adunați din șanțuri cu buldozerele”. Ce a mai rămas?

Nici scandalurile cu lipsa medicamentelor nu mai sunt atrăgătoare. Nu sunt o noutate și, apoi, toți știu că nu se va rezolva ceva. Apetitul guvernanților pentru minciună este uriaș și nu are rost să le consemnezi justificările de șchiopi la minte. La ce bun să te enervezi când nesimțirile și potlogăriile iau aceeași cale, cea a lui „Toți are dreptate”.

Afacere fără beneficiari?

Continuăm să ne uităm în sus, în speranța că cineva va pune lucrurile la punct. Lăsate de capul lor, acestea se vor răzbuna pe noi în scurt timp. Acoolo sus, însă, nu mai domiciliază nimeni dintre cei care ar avea soluția de redresare. Mai toți au fugit de acasă. De două luni, dacă nu mai bine, lumea a aflat de afacerea unei bucătărese giurgiuvene care a adus în România măști de protecție. Nu mi se pare nefiresc. Într-o economie liberă, bucătăresele pot aduce echipamente medicale, paznicii pot băga avioane de luptă pe piață și coafezele pot face afaceri cu petrol și gaze naturale. La fiecare pas în afacerea aceasta cu intense arome de Cod penal se ițeau însă mâinile hrăpărețe ale politicului. Guvernul s-a grăbit să dea asigurări pentru cinstea și corectitudinea lui și a partidului pe care-l reprezintă, deși nu i-o ceruse nimeni. Asigurări că ei nu. Poate alții. Alții nenumiți, pentru că nici ei nu știau până unde s-a întins mizeria. Nu știau nici câți sunt implicați, nici câți urmau să-și facă parte, la final, nici ce profit va intra în contul fiecăruia. Fără asemenea date, nici procurorii nu aveau ce să investigheze. Și de ce să-și bage nasul într-o acțiune ale cărei elemente constitutive denotau o inițiativă patriotică, din dragoste și grijă pentru popor?

Pauza de publicitate

S-a aflat, apoi, că măștile de protecție nu erau conforme cu cerințele care le permiteau accesul pe piață. Au fost distribuite în spitale, deși nu protejau nimic. Nici atunci, nici mai târziu, nu s-a întrebat nimeni dacă medicii și asistentele puteau să se îmbolnăvească purtând asemenea cârpe. De ce să se întrebe, atât timp cât afacerea trebuia să fie cât mai discretă? Puteau să și moară? Da, cred că da, dar nu era nicio problemă, intrau la categoria „Vă vom iubi mereu. Eterne  regrete pentru eroii în halate albe!” Revenim după o scurtă pauză de publicitate. „Poartă masca. Te protejează pe tine și pe cei din jurul tău. Poartă masca. Arată că îți pasă. Campanie realizată cu sprijinul Guvernului României!”

Nimeni nu va fi de vină

Am revenit. Breaking news! Procurorii fac cercetări în cazul „Unifarm”, unde directorul este acuzat că ar fi negociat o mită de 760.000 de euro. Omul susține că este nevinovat. Procurorii nu-l cred. E prematur. Trebuie cercetat cu mare atenție, căci cauza este complexă. Ca să spui asemenea cuvinte mă gândesc că au ajuns la nume. Nume grele. Poate un Orban. Poate un Cîțu. Poate la vreun diplomat. Poate chiar la Nelu Tătaru, căruia i-au ieșit vorbe în Parlament că a schimbat caietele de sarcini ca să se potrivească perfect cu ceea ce se importase după ureche. Nu știu dacă în chiar cazul acesta. N-are importanță, sunt atâtea pe piață, formula este valabilă peste tot. Nu cred că, în urma anchetelor, se va găsi vreun vinovat. Va dura ani de zile până se va ajunge la concluzia asta. Ca la Microsoft, unde s-a cercetat, de fapt, cum să se îngroape dosarul. De aceea va dura mult și aici. Procurorii trebuie să găsească nevinovații. După care rămâne așa, că e mai bine. Mai ales după ce și-au dat seama că, trecând faptele sub tăcere, Iohannis a transmis semnalul. Sunt oamenii lui. Cine să se ia de ei? Publicitate. „Arată că îți pasă. Poartă masca și iluzia de dreptate!”