Europa își propune să devină un actor mult mai important într-unul dintre cele mai controversate spații din relațiile internaționale: securitatea maritimă, inclusiv în Indo-PacificDupă ani de căutări în căutarea unei identități geopolitice, Europa își propune să devină un actor mult mai important într-unul dintre cele mai controversate spații din relațiile internaționale: securitatea maritimă, inclusiv în Indo-Pacific.
Asistăm la desfășurări tot mai dese ale marinei militare europene pentru a securiza căile navigabile contestate și pentru a recupera respectul pentru libera navigație și pentru regulile globale.
Operează deja în Marea Roșie împotriva atacurilor cu rachetele Houthi din Yemen, iar tot mai multe fregate europene și chiar portavioane fac tururi în Pacific, ca parte a unei schimbări la nivel continental către responsabilități mai mari și mai extinse.
De la poliția maritimă în Mediterana la Oceanul Indian
Ceea ce a început în urmă cu aproape un deceniu cu operațiuni locale de poliție maritimă în Mediterana se extinde acum la desfășurări mai ambițioase și mai îndepărtate – în Oceanul Indian. Chiar luna trecută, Uniunea Europeană a lansat o operațiune navală pentru a securiza căile de navigație în Marea Roșie, Golful Persic și Marea Arabiei, separat de misiunea mai beligerantă a SUA și a Regatului Unit în aceleași ape.
„Chiar și în condițiile în care războiul terestru major din Ucraina intră în al treilea an, Europa devine din ce în ce mai serioasă în ceea ce privește rolul mai important în securitatea Indo-Pacific”, relatează Foreign Policy. „Are atât o strategie indo-pacifică, cât și o nouă strategie de securitate maritimă care pune un accent reînnoit pe această regiune”.
Regatul Unit urmărește să își dubleze propria „înclinație” către Asia. Franța, singura țară din Uniunea Europeană care are interese teritoriale în Indo-Pacific, își consolidează prezența navală și diplomatică în regiune pentru a contrabalansa ascensiunea Chinei și pentru a proteja interesele economice franceze și europene. Chiar și actorii geopolitici de dimensiuni medii, precum Germania și Olanda, au o strategie Indo-Pacific.
„În timp ce eforturile de descurajare și de răspuns militar în Indo-Pacific se bazează în primul rând pe Statele Unite, statele membre ale UE trebuie să înțeleagă acum pe deplin consecințele globale ale crizelor sau conflictelor din regiune, cum ar fi cele din strâmtoarea Taiwan, Coreea de Nord sau Marea Chinei de Sud”, a declarat Jeremy Bachelier, analist militar la Institutul Francez de Relații Internaționale.
Pivotul european către Asia
Pivotul european către Asia este demn de remarcat, deoarece, cu excepția Franței și a Marii Britanii, nicio țară europeană nu este în mod natural un actor indo-pacific. Și totuși, pe lângă portavioanele franceze și britanice care efectuează desfășurări regulate în ocean, nave din Germania, Italia și Olanda își arată, de asemenea, pavilionul.
Motivele pentru care Europa se implică din ce în ce mai mult în conflicte îndepărate, în ciuda numeroaselor provocări la ușa sa, sunt mai multe: ascensiunea unei Chine agresive, nevoia de a proteja fluxurile libere de comerț și energie și dorința de a arăta Statelor Unite că Bătrânul Continent poate să se ridice și să joace un rol major în ceea ce se prefigurează a fi provocarea critică de securitate a următoarelor decenii.
