Hamburgerii vor decide viitorul Americii

Fast-food-ul, abundent și accesibil,  a reprezentat imaginea Americii consumiste, bogate și liberal-capitaliste.

 Când s-a deschis primul McDonald’s la Moscova, în 1990, mii de oameni au stat la coadă zile în șir pentru a avea ocazia să guste din hamburgerul american. Astăzi, însă, „era McDonald’s” în Rusia s-a încheiat, toate restaurantele francizei fiind vândute sau redenumite. „Magia” insesizabilă pe care acele Big Mac-uri o dețineau ca vestitoare ale modernității s-a topit.

Dar fast-food-ul american nu a fost niciodată important doar pentru modul în care putea să uimească proletariatul rus sau pe oricine altcineva din ceea ce se numește acum Sudul Global.

A devenit parte din concepția americană despre sine, atât la cele mai joase, cât și la cele mai înalte niveluri ale societății, notează UnHerd. Imaginile cu camioanele Burger King descărcate din avioanele de marfă ale armatei SUA în bazele din Afganistan și Irak au fost un simbol puternic al puterii americane.

Burger King din Kandahar a fost închis cu mult timp în urmă; comandarea Pizza Hut de la baza aeriană Bagram din Afganistan este o amintire îndepărtată.

Chiar și pe frontul de acasă, în interiorul Statelor Unite continentale, fast-food-ul nu mai este ceea ce era odată. Industria este acum blocată într-o adevărată criză de accesibilitate și nu este clar când – sau dacă – lucrurile se vor îmbunătăți vreodată.

Celebrul meniu de un dolar de la McDonald’s a fost redenumit „Meniul de un dolar de 1, 2, 3 dolari”, iar tot mai multe dintre produsele de pe el – chiar și nuggets de pui – costă acum peste 4 dolari.

În primii ani ai erei de după Războiul Rece, prețurile ridicol de accesibile ale fast-food-ului american erau un motiv de mândrie, fluturat în fața “snobilor” din Europa.

La naiba cu bucătarii Michelin: în SUA, prosperitatea și cultura de masă erau la ordinea zilei. Americanul mediu putea fi mândru de faptul că putea mânca mai multe calorii și își putea permite mai multe lucruri decât cetățeanul mediu din orice altă țară din lume.

Nu mai este cazul, deoarece creșterile masive ale costurilor, împreună cu inflația, au afectat aspectul central al nivelului de trai american.

Cândva, rușii stăteau la coadă în masă pentru a gusta din Pizza Hut sau Burger King; acum, americanii se minunează pe rețelele de socializare de cât de ieftini par a fi hamburgerii din Moscova în comparație cu ai lor.

Unii ar spune că mâncarea de tip fast-food este rea pentru sănătate,  dar ignoră realitatea socială, economică și politică mai amplă pe care o relevă această criză de accesibilitate.

Statele Unite sunt probabil singura țară din lume în care termenul „deșert alimentar” este folosit în mod regulat, denotând zonele din țară în care există un acces redus sau inexistent la supermarketuri care vând legume proaspete și altele asemenea. În această țară de frontieră nutrițională, fast-food-ul este singurul joc din oraș.

URSS s-a dezintegrat în parte datorită faptului că cetățenii săi au fost dezamăgiți de promisiunile prosperității socialiste. Privind la propria lor realitate jalnică, hamburgerii și blugii au devenit simboluri occidentale. America, în schimb, este acum o societate consumistă în care capacitatea de a fi un consumator fericit se năruie rapid.

Problema nu este că oamenii iubesc brusc Rusia, ci își amintesc de vremurile în care Occidentul avea fast-food la prețuri accesibile.

Nu contează câte statistici și grafice sunt postate despre cum America este mai bogată astăzi decât a fost vreodată: consumatorii nu se simt mai bogați. Ei văd decăderea din jurul lor, simt acum că sunt mințiți și că sistemul este stricat. Și nu în ultimul rând când vine vorba de hamburgerii lor.

Furia împotriva hamburgerii scumpi nu va duce la prăbușirea Americii, așa cum nici lipsa blugilor nu a provocat prăbușirea URSS. Dar  indică exact același lucru: o viziune comună asupra viitorului, cândva împărtășită de toți, este acum pe cale de dispariție.