În 2008, pe când era ministru al Transporturilor, Ludovic Orban promitea 2.000 km de autostrăzi. Era nevoie de mai mult, probabil, dar el credea că atâți poate face. Acum, Orban prevede în Planul Național de Investiții și Relansare Economică peste 3.000 km de autostrăzi și drumuri expres până în 2030. Din 2008 și până acum , pe fotoliul de la Transporturi s-au perindat nouă sau zece liberali. Cât s-a construit? Bucățelele inaugurate sunt mai mici decât toate panglicile tăiate cu mare fast. Aceasta este realitatea pe care Ludovic Orban și liberalii lui plini de ifose nu o vor accepta niciodată: n-au construit nimic. Sau, în cel mai fericit caz, îndeajuns de puțin încât să nu poată fi luați în seamă.
Oricum, cazul lui Ludovic Orban ar trebui să intre în atenția lumii psihiatrice. Premierul are fantasme, visează planuri economice pe 10 ani în condițiile în care nu e sigur că-l mai apucă Sfântul Dumitru la Palatul Victoria. Are accese de megalomanie, considerându-se cel mai bun premier din istoria ultimilor 30 de ani. Și, de parcă nu ar fi de ajuns, este și salvatorul a milioane de vieți în lupta pe care Guvernul a dus-o cu epidemia. România i-ar fi fost recunoscătoare, cred, dacă între timp nu ar fi descoperit în spatele vorbelor lui mult mai multe milioane de minciuni.
Orban, banii înapoi!
Programul Național de Investiții, a cărui lansare ar fi trebuit să aibă loc încă de acum o lună, este o altă dovadă de surmenaj intens.
Doar delicatețea mă oprește să nu-i spun pe nume, după cum este menționată afecțiunea în tratatele de specialitate. Mitomania premierului, însă, nu poate scăpa netaxată. Într-o proporție zdrobitoare, planurile, proiectele, măsurile și soluțiile propuse pentru relansarea economică a României sunt copiate după programele de guvernare PSD din perioade anterioare, ba chiar și după proiecte PNL mai vechi. Până acum, social-democrații au identificat deja 18 măsuri care au fost copiate aproape cuvânt cu cuvânt din programele lor. Este de ajuns să aruncați o privire peste programul de guvernare PNL, încropit după demiterea Guvernului Dăncilă, ca să vedeți cu cât tupeu vorbește Orban, acum, despre exact același lucru, ca și cum ar fi ceva nou. Mai are rost să spun că este unul și același cu cel pe care l-a afișat și când, la jumătatea lui martie, a fost reinvestit prin prostia PSD? Un banal exercițiu de logică demonstrează că, din noiembrie 2019, de când a preluat frâiele Puterii, Guvernul a folosit același program pe care acum îl scoate în față, rebotezându-l. Or asta înseamnă că nu a guvernat, neavând vreun reper concret. Este un motiv serios ca Opoziția să-l trimită acasă și, complementar, să-i ceară banii pentru pagubele produse.
Înțelegem ce trebuie
Programul Național de Investiții și de Relansare Economică este, de fapt, o făcătură menită să ia fața lumii. Imaginea de târg prăfuit, unde hainele de la taraba din capăt le găsești și la celelalte, s-a încercat a fi ștearsă prin vorbe pompoase, prin propagandă la televiziunile grețos de slugarnice și prin organizarea unei festivități cu ștaif. Pe bani grei, evident. Într-o țară aflată în colaps, cu o economie pusă la pământ cu bună știință, cu un guvern incapabil să gândească și cu un președinte atent doar la weekend-urile lui -apropo, ultimul a durat șase zile!- a cheltui bani mulți pentru o sindrofie politică de anvergură este nu numai ca în proverbul cu chelul și tichia de mărgăritar, ci o sfidare la adresa întregii națiuni. Președintele, dintr-un anume punct de vedere, face bine că participă. Certifică, în felul acesta, nu numai inepțiile din Program, pe care le va binecuvânta, ci și complicitatea cu un partid de impostori. La ora la care scriu, marea mascaradă a lansării a ceva ce nu există nu a început. Presimt însă că, în alocuțiunea lui, Klaus Iohannis nu va rezista ispitei de a se lăuda că a muncit alături de PNL la Program sau că acesta a fost gândit de el. Perfect. Nici nu trebuie mai mult pentru a înțelege ce trebuie.
