Este tot mai limpede că Ludovic Orban și Guvernul condus de el nu mai știu pe unde să scoată cămașa. Se încurcă în propriile manipulări ale populației, în cifre la care nimeni nu are acces. Se încurcă, de asemenea, în măsurile pe care ar fi trebuit să le ia și nu le-au luat niciodată. Cu stilul lor ascuns de a trata lucrurile, cu impertinența și superioritatea afișate ostentativ au reușit să-și piardă credibilitatea atât de mult, încât chiar și dacă ar spune adevărul, lucru puțin probabil, nimeni nu i-ar mai crede.
Au dat drumul la școli nu dintr-o grijă acută pentru educație, iar asta o văd până și orbii. Măsurile luate parcă sunt deprinse din filme regizate de demenți. Pereți despărțitori din plexiglas care duc încet și sigur la claustrofobie sau alienarea celor mici, teroarea măștii ce trebuie purtată ore întregi, program de studiu în sincope, când la școală, când acasă, restricționarea socializării cu colegii sunt numai câteva elemente care compun scenariul îndobitocirii lente. Au dat drumul la școli, spuneam, nu din preocupări educaționale, ci doar pentru a ne demonstra că putem merge la vot. Asta îi interesa, primordial, pe guvernanți.
Când țara s-a săturat
Dacă e să te iei după laudele de sine, ești tentat să crezi că nicio țară din lume nu a luat măsuri atât de bune și de multe împotriva pandemiei. Practic, Guvernul a pus tunurile pe Covid încă de când a scos nasul prin țară și l-a bombardat neîntrerupt. Nici măcar acum însă nu bagă de seamă că, luni de zile, a tras cu muniție de manevră. Ministrul Sănătății a mers până acolo încât a inventat termeni pe care am rezerve că medicina de specialitate i-ar recunoaște. Cocoașe, jumătăți de cocoașe și alte aiureli. Ca să spună ce? Ca să demonstreze ce? Măsurile luate au avut un efect devastator. Nu asupra pandemiei, ci asupra populației. Guvernanții au reușit să creeze o stare de panică generală, o teamă perpetuă și, în final, o stare de revoltă interioară generată de sila de a le mai auzi inepțiile. Candizi, tot ei se întreabă de ce lumea nu îi ascultă și nu le urmează instrucțiunile.Răspunsul este exact cel pe care nu vor să-l audă. Țara s-a săturat să mai trăiască în minciuni și incertitudini.
Regulile lui Iohannis
Au scos armata pe străzi și au dat amenzi de milioane de euro. Virusul le-a râs în nas. Ne-au ținut ferecați în case, ne-au interzis slujbele religioase, ne-au făcut program de plimbare ca la pușcărie. Au închis teatre, cinematografe, terase și restaurante. Au restricționat concediile. Boala și-a văzut neclintită de treaba ei. Marii specialiști ai lui Orban n-au reușit să vadă că nu acestea erau locurile de unde virusul ataca. Trebuia însă găsit un vinovat, dar nu Guvernul. S-a rezolvat. Românii sunt de vină pentru că nu au respectat cele trei reguli cerute de Iohannis: masca, spălatul pe mâini și distanțarea. Este un spectacol de toată jena, la care nu știi dacă trebuie să râzi sau să te revolți.
Orbul găinilor
Pe fondul acestui teatru absurd, numărul de îmbolnăviri a crescut vertiginos. Suntem cu foarte puțin sub 3.000 de cazuri zilnice. Guvernul o ține pe-a lui. Nu el este de vină, ci tot noi. Iar cea mai bună soluție a fost să închidă din nou teatrele, restaurantele, cinematografele, terasele. După ce i-a lăsat industriei HORECA o scurtă pauză de respirație, acum i-a închis din nou gura. Deși Institutul Național de Sănătate Publică este în subordinea Guvernului, nimeni din Guvern nu a citit ultimul raport săptămânal. HORECA apare pe ultimul loc la răspândirea virusului, un singur focar, cu cinci îmbolnăviri. Prăpădul vine de la căminele pentru bătrâni, de la unități medico-sanitare, din instituții publice și de la unități de producție. Nimeni nu vorbește despre haosul de la metrou, despre transportul în comun de suprafață, unde lumea stă înghesuită ca sardelele. Nu, de vină sunt ospătarii și proprietarii din HORECA.
Victorioși spre faliment
Pentru a ilustra cel mai simplu vidul din mintea Guvernului, reproduc aidoma spusele unui prieten, fin cunoscător al mecanismelor economice. „HORECA înseamnă și furnizorii de pâine, carne, lactate, zahăr, fructe, legume, ulei, semipreparate congelate și multe astfel de produse alimentare, dar și servicii : gaze, energie electrică, apă, igienă, spălătorii, reparații aer condiționat, aparate/echipamente de bucătărie și multe, multe astfel de chestiuni”E limpede cum o decizie pe care mă abțin să o cataloghez după cum ar merita, afectează lanțurile de producători și furnizori ai industriei respective? E de ajuns să înmulțiți 45.000 de localuri din țară, din care 12.000 în București, cu valoarea pierderilor aduse fiecărui furnizor, pentru a vedea cum se rostogolește bulgărele economiei. Spre faliment. Guvernul n-are nicio vină. Noi, sigur da, căci n-am purtat mască. Și că nu ne uităm la conferințele lui Iohannis de la ora 18.00, când ne completează lacunele cunoașterii cu distanțarea și spălatul pe mâini.
