Se spunea de mult timp că Joe Biden, poate din cauza derapajelor și vârstei sale, era din ce în ce mai înstrăinat de poporul american. Kamala Harris, mult mai tânără, a făcut aceeași greșeală și a continuat cu altele. Pur și simplu, a trecut cu vederea frustrarea care a cuprins întreaga națiune de-a lungul anilor.
Costurile în creștere ale produselor de primă necesitate, cum ar fi benzina, alimentele și chiria, au avut o mare greutate în mintea alegătorilor. Și au văzut că Harris nu este un candidat care să se poată raporta la dificultățile lor.
Gestionarea de către Biden a războiului Ucraina-Rusia a fost, de asemenea, criticată, mulți considerând că acest conflict a alimentat inflația și tensiunile economice din SUA, amplificând și mai mult neliniștea legată de întreruperile lanțului de aprovizionare și de cheltuielile guvernamentale.
Chiar și în cadrul democraților, susținerea lui Biden nu a fost unanimă, relatează The Business Standard. Preocupările legate de abordarea sa privind imigrația și securitatea frontierelor au divizat partidul.
Cu toate acestea, Harris nu a reușit să recunoască realitatea sau să ajungă la alegătorii dezamăgiți. În plus, ea nu a reușit să convingă nici „secțiunea progresistă” a electoratului. În special, antecedentele sale în calitate de procuror și procuror general i-au îndepărat susținătorii. Cumva firesc: un procuror dur nu poate deveni peste noapte un politician cu priză la public.
Poziția lui Harris cu privire la conflictul israeliano-palestinian, în special sprijinul său neclintit pentru „dreptul Israelului de a se apăra”, recunoscând totodată criza umanitară devastatoare din Gaza, a contribuit și mai mult la căderea sa politică.
Joe Biden avea experiență în politica externă, chiar dacă a continuat să meargă pe linia intervenționalismului american în numele ”apărării democrației”. Kamala Harris nu are experiență și nu se distinge ca un lider capabil să-și impună punctul de vedere pe scena globală.
Pe de altă parte, Donald Trump a reușit să adune un grup de adepți care l-au sprijinit chiar și în cele mai controversate momente ale sale. A exploatat sentimentele identității albe, naționalismul și populismul într-un mod în care figuri precum Pat Buchanan sau Ross Perot nu au reușit niciodată.
Spre deosebire de adepții conservatori tradiționali, susținătorii de bază ai lui Trump au dat dovadă de o loialitate extremă, asemănătoare unui cult al personalității, care îi deosebește de alegătorii obișnuiți.