“Grandomanie franceză”. Presiunea de a înarma Europa, cartea de joc a lui Macron

Noua lume ostilă despre care Emmanuel Macron i-a avertizat pe europeni se conturează rapid, dar președintele francez încă se luptă pentru a  convinge partenerii să aibă încredere în judecata sa.

Atacul fără precedent al Iranului asupra Israelului din weekend a fost încă o dovadă sumbră a faptului că diagnosticul lui Macron cu privire la provocările de securitate cu care se confruntă Uniunea Europeană este corect

Cu toate acestea, problema fundamentală a liderului de la Elysee este că, până acum, nu a reușit să mobilizeze nici alegătorii francezi, nici puterea economică și militară a Franței în spatele abordării sale, astfel că se străduiește să își susțină retorica pe măsura amenințărilor cu care se confruntă.

Adăugați la aceasta o preferință pentru manevrele cu risc ridicat, care îi neliniștește pe cei mai importanți actori, atât în țară, cât și în străinătate.

Între pacificator și provocator

La fiecare pas, Macron a preluat inițiativa – și meritele, „Europa se gândește acum la propria sa apărare”, a declarat el într-un discurs ținut joi la o fabrică de muniții din Dordogne.

În timp ce a fost cu siguranță foarte vocal în ceea ce privește solicitarea unui ajutor militar mai mare pentru Ucraina, mesajul președintelui francez a avut uneori un rezultat ciudat, deoarece oscilează în mod imprevizibil între pacificator și provocator.

Săptămâna trecută, administrația sa a făcut pasul neobișnuit de a relua contactele telefonice cu Rusia după o lungă pauză, fără informări publice.

După ce i-a adunat pe liderii europeni la Palatul Versailles, Macron a refuzat în mod notoriu să excludă posibilitatea trimiterii de trupe în Ucraina. Probabil că și-a închipuit că îl poate ține pe Putin în alertă.

În timp ce Rusia are aproximativ 1,15 milioane de militari – ceea ce reprezintă aproape întreaga populație a Estoniei vecine – Franța are doar 200.000.  Anul trecut, infanteria a recrutat cu 3.000 de oameni mai puțin decât ținta de 16.000.

Franța a promis Kievului un sprijin de mai puțin de 2 miliarde de euro, în comparație cu cele 22 de miliarde de euro ale Germaniei, potrivit Bloomberg. Chiar dacă mesajul entuziast al lui Macron are audiență în rândul statelor cele mai apropiate de Rusia, Germania nu privește cu ochi buni ceea ce un diplomat a descris ca fiind o “grandomanie franceză”.

Un oficial guvernamental polonez de rang înalt a exprimat o opinie mai generoasă, spunând că, prin eforturile sale politice, Franța a compensat pentru ceea ce nu a reușit să contribuie cu muniții.

Francezii nu sprijină “efortul de război”

Ministrul  francez al  apărării a îndemnat industria de armament să accelereze producția de echipamente pentru Ucraina, amenințând că va rechiziționa companiile care se mișcă prea încet.

Dar noile date ale bugetului francez riscă să submineze angajamentul lui Macron față de ceea ce el a numit „efortul de război”. Guvernul a anunțat  că deficitul său va fi mai mare decât se anticipa în acest an și că va trebui să găsească noi economii de 10 miliarde de euro.

Mai periculos pentru Macron, opinia publică franceză se întoarce împotriva războiului. În timp ce 82% dintre francezi au susținut sprijinul Ucrainei după invazie, chiar înainte de realegerea lui,  cifra este acum de 58%.