S-a întâmplat după cum bănuiam ieri. Klaus Iohannis, în splendoarea grandomaniei lui, nu a rezistat ispitei de a-și aroga merite în realizarea Planului Național de Investiții și de Relansare Economică. „Așa cum știți, m-am implicat direct, împreună cu premierul și cu membrii Guvernului, în dezbaterea și identificarea celor mai bune măsuri de relansare economică, pornind de la consultările cu mediul de afaceri, de la nevoile economiei, dar și ale salariaților”. De aceea să fi durat patru luni până ce făcătura cu pretenții de document programativ a fost dată publicității? Pentru că el gândește greu și citește până înțelege?
Realitatea îi joacă feste președintelui. Minciuna lui poate fi ușor dovedită. Este de ajuns să consultați site-ul Administrației Prezidențiale și să parcurgeți agenda ultimelor șase luni. Nicăieri nu scrie că Iohannis ar fi avut întâlniri cu șefii marilor centrale sindicale, pentru a cunoaște nevoile salariaților. Apoi, să nu uităm declarația lui Ludovic Orban, de acum câteva zile, când afirma că Planul este gata și doar trebuie supus aprobării președintelui. Ceva nu se leagă. Adică Iohannis se implică, lucrează intens, ia măsuri și corectează, după care își aprobă ideile?
Gestul fals la intonarea imnului
Pentru că ieri nu am găsit nicio comedie pe posturile TV pe care m-am plimbat, am zis să mă uit la lansarea celebrului document. Satisfacția a fost pe măsură, ca la un film cu frații Marx.
Răsfirați pe pajiștea de la Clubul Diplomaților, mai mulți cetățeni își țineau mâna în dreptul inimii. Dacă lăsai sonorul la minim, imaginea căpăta alte conotații. Unii păreau că-și caută portofelul, alții că voiau să se asigure că au țigările și bricheta în buzunarul de la piept, iar doamnele parcă voiau să verifice dacă nu le-a căzut sutienul. Gestul, implementat de snobul Iohannis după un model străin românilor, e prăbușit în derizoriu de multă vreme, dar președintelui nu i-a spus nimeni asta. Cine mai crede că cetățenii care fac paradă de această atitudine chiar au treabă cu simbolistica imnului, cu valorile și istoria României? Pe de o parte își fac propagandă cu imaginea asta de un patriotism ieftin, care emoționează numai naivii, iar pe de alta le stă mintea la cum să fure mai mult.
De unde bani?
Planul cu care atât președintele și PNL se umflă în pene este un dezastru pe linie. Dar asta nu-l împiedică pe Klaus Iohannis să considere că este un alt pas spre „România Normală”, care, să vezi ghinion, arată tot mai hâdă. Într-o proporție covârșitoare, măsurile propuse și soluțiile gândite sunt fără acoperire. Sunt doar vorbe adunate la un loc și rostite degeaba. Pentru a se realiza ceea ce este menționat pe parcursul a peste 120 de pagini ar fi nevoie de peste 100 de miliarde de euro.
Ați citit bine, 100 de miliarde de euro. Cine îi scoate? Cum? De unde să luăm o asemenea cantitate de bani? Nicăieri nu este prevăzută vreo sursă de finanțare și nimeni nu a calculat la cât se vor ridica dobânzile în cazul unor împrumuturi care să acopere suma. Orban & Iohannis ne promit un viitor de mare senzație, dar tot fără acoperire. Dincolo de cuvintele golite de conținut nu se mai deschid și alte perspective. Sunt doar orizonturi tot mai gri și din ce în ce mai înguste. Planul nu are nici cea mai mică legătură cu relansarea economică, spun specialiștii. Și apoi, cum să se relanseze România din moment ce documentul atât de lăudat este, de fapt, un program de guvernare unde poți băga orice nebunie, orice golănie pe care s-o înghită electoratul și s-o aplaude cu votul?
Peste condiția de navetist
Falsitatea pretinsului plan de relansare poate fi ușor dovedită. A fost conceput în spiritul grandomaniei lui Iohannis, care are pretenția să ne clădească viitorul pe următorii 10, 20, 30 de ani. Asta în condițiile în care, peste patru ani și jumătate, îi încetează mandatul și va deveni neinteresant pentru români. Să vii cu asemenea aberații, să susții că vrei dezvoltarea României, că te implici, că te zbați și te agiți când tu nu ești în stare să vii patru zile consecutiv la serviciu, este deja mult prea mult. Depășește vizibil și supărător condiția lui mediocră de profesoraș anonim și navetist, trăitor din meditații ajuns președinte dintr-o complicitate a serviciilor de informații, în interesul altora. La fel, nici Orban nu mai are zile multe la Palatul Victoria. A pretinde că relansează România din punct de vedere economic, când nu a fost în stare să o mențină nici măcar pe linia de plutire de dinaintea epidemiei, asta este chiar golănie.
