Valeriu Gheorghiță este medic. Medic deștept. Are studii doctorale. Adică este doctor. Doctor în medicină. Are și studii postdoctorale. Adică este și postdoctor. Recte după doctor, ca să nu ne încurcăm. Tare aș vrea să știu dacă are un doctor în spatele căruia să fi stat. Sau doctorul a stat în spatele lui? O mamă? Un tată? Măcar un general, măcar un șef de Stat Major? Altminteri, Armata e plină de genii.
L-am văzut acum o zi sau două la un post de televiziune. Vorbea despre formulare parcă, despre niște chestii care ar trebui completate de mână. Și-a adus aminte de facultate, bănuiesc, de clasicul dicton al mediciniștilor „Nihil sine bafta, magna cum propteaua. Bafta canci, propteaua vincit”. E latina de cartier vorbită unde am copilărit eu. Altfel, cum să-i iasă din gură o enormitate cu care va face istorie? Actele, deci, trebuie completate „ad labam”. Cum? Ad labam? Uluitor! Băiețașul acesta care nu a avut nicio proptea la facultate, nici la repartiție, nici la doctorate, nici la gradul de colonel la 38 de ani e un fel de lopătar 7 pe barca limbii române. I s-o fi părut că e o latină asortată cu româna coanei Anisie, după cum și mie, în adolescență, mi se părea că antinevralgic se referă la nevralgii antice.
Dacă ar fi să mă iau după sensul birjăresc dat de plebea neșcolită, „ad labam” e vaccinarea. Toată. Avem pe cine vaccina, dar n-avem unde. Când avem unde, n-avem clienți. Când găsim clienți, nu avem cum să-i convingem. Când îi convingem, nu mai vor vaccin decât după Iohannis. Sau Arafat. Sau Voiculescu. Iar ăștia nu vor nici dacă se transmite live la BBC sau CNN. Medicii vor să se vaccineze, dar numai la televizor, în reclame. Nu și în rest. Am dat banii pe vaccinuri înainte, ad labam. Iar acum o luăm „ad labam”, în latina lui Gheorghiță. Domn doctor, acum zău, pe bune, nu te-a împins nimeni în carieră? Nici măcar ad labam?