În 2008, invazia Rusiei în Georgia a fost, în ochii occidentalilor, o anomalie. Vladimir Putin se afla în relații relativ normale cu SUA și Uniunea Europeană.
Cu toate acestea, 16 ani mai târziu, nu există nicio îndoială că războiul ruso-georgian a marcat începutul unei noi ere în relația Rusiei cu străinătatea sa apropiată, culminând cu invazia Ucrainei și conflictul din umbră cu Occidentul care a urmat.
La urma urmei, Georgia a devenit din nou epicentrul acestui nou Război Rece. Doar că, de data aceasta, Rusia și agenții săi folosesc mai degrabă urnele de vot decât tancurile pentru a cuceri statul georgian.
Înainte de alegerile parlamentare cruciale din 26 octombrie, liberalii georgieni au fost precauți spre optimiști. Pentru prima dată în ultimii ani, opoziția fracturată a țării avea o șansă de a înlătura de la putere partidul pro-rus Visul Georgian,scrie UnHerd. Sondajele la ieșirea de la urne, inițial favorabile, nu au făcut decât să le confirme speranța. Dar, destul de curând, entuziasmul lor a fost spulberat.
Visul Georgian al premierului Irakli Kobajidze a obținut un procent uimitor de 54%, iar cele patru formațiuni de opoziție aproape 38%. În zilele următoare, preşedinta Georgiei, Salome Zurabişvili, aliniată opoziției, a făcut apel la proteste împotriva rezultatelor alegerilor, acuzând Rusia de orchestrarea victoriei Visului Georgian.
Liniile de luptă au fost deja trasate
Principalele patru partide de opoziție s-au angajat, de asemenea, să boicoteze Parlamentul. Susțin că au existat fraude, violență și intimidare.Cer noi alegeri sub o “administraţie internaţională”, potrivit Reuters.
Deși investigațiile privind votul continuă, liniile de luptă au fost deja trasate. Până în prezent, doar Rusia, Ungaria, China, Turcia, Armenia și Azerbaidjan au recunoscut rezultatul. Pe de altă parte, SUA, UE și diferite guverne europene au denunțat nereguli și și-au exprimat „îngrijorarea” față de procesul electoral.
Cu puține semne că opoziția va da înapoi, s-au făcut deja comparații între Tbilisi și revoluția Euromaidan de la Kiev (2013-2014). Cu siguranță, confruntarea din Georgia s-ar putea dovedi la fel de consecventă: nu doar pentru mica națiune, ci pentru întregul spațiu post-sovietic.
Ca și Ucraina în urmă cu un deceniu, Georgia a devenit punctul zero al confruntării dintre Rusia și Occident. Și în timp ce măcelul din Ucraina poate fi expresia cea mai dramatică a conflictului din umbră, în Georgia capacitatea Rusiei de a-și domina vecinii este testată cel mai viu.
Dacă Euromaidan a fost prima încercare de a inversa dominația rusă în străinătate, Georgia este acum un alt tip de caz de testare a expansionismului lui Putin. Și în timp ce lupta de la Tbilisi abia începe, escaladarea este inevitabilă.