Silvio Berlusconi a încercat să însoțească din punct de vedere politic tranziția de la confruntarea dintre cele două blocuri – SUA și Rusia – la o lume globalizată – mai complexă.
Pornind de la o aderare atlantică solidă, fostul premier italian a susținut apropierea Rusiei de Occident la summitul Pratica di Mare (2002), unde a coordonat o discuție istorică între George W. Bush și Vladimir Putin. La acest summmit au participat 20 de delegații conduse de șase șefi de stat și 14 șefi de guvern, plus secretarul general al NATO de la acea vreme, George Robertson.
Prin urmare, „spiritul Pratica di Mare” ar fi putut deschide o perioadă de dezgheț și pace; poate că ar fi existat mai puține conflicte, chiar și pe teritoriul european.
Berlusconi a moștenit trăsăturile distinctive ale politicii externe italiene de după cel de-al Doilea Război Mondial, deși cu mai puțină libertate de acțiune, și a încercat să construiască un spațiu comun euro-asiatic deschis către lumea arabă și centrat pe Mediterana.
Cu toate acestea, notează Modern Diplomacy, fondatorul și liderul Forza Italia s-a ciocnit de rezistență și opoziție internă și externă, în special din partea altor țări și parteneri europeni. Doar abilitățile sale de comunicare și politice i-au permis să supraviețuiască și să aibă în continuare un impact considerabil asupra societății italiene.
A simțit nevoia unei evoluții a paradigmelor și a unei redefiniri a rolului NATO, care nu mai trebuie să fie doar o alianță defensivă. Contradicțiile s-au redeschis astăzi în Europa și în scenariile mediteraneene.
Cu toate acestea, impactul lui Silvio Berlusconi asupra sistemului politic și comunicațional italian, cu apariția societății civile, cu supremația audienței asupra conținutului, este de nemăsurat. În acest sens, a deschis calea populismului și a comunicării noilor media digitale.
Acum, dispariția sa deschide o etapă de noi angoase pentru sistemul politic italian; prim-ministrul Giorgia Meloni va trebui să fie foarte bună în a le gestiona. Desigur, Berlusconi nu a reușit să își concretizeze viziunea geopolitică, dar a condus modelul de viață și de consum „Made in USA” spre victoria definitivă. Fără îndoială, a fost o figură care a marcat o epocă.