Cum s-ar putea sfârși globalizarea? Unii par să își imagineze o „decuplare” relativ pașnică a economiilor până de curând atât de strâns legate între ele.
Dar este probabil ca ruperea legăturilor economice să fie atât consecința, cât și cauza unor disensiuni globale tot mai mari. În acest caz, un sfârșit mai distructiv al globalizării.
Omenirea a mai făcut, din păcate, acest lucru înainte. De la revoluția industrială de la începutul secolului al XIX-lea, am avut două perioade de aprofundare a integrării economice transfrontaliere și una invers.
Prima perioadă de globalizare a precedat anul 1914. Cea de-a doua a început la sfârșitul anilor 1940, dar s-a accelerat și s-a extins de la sfârșitul anilor 1970, pe măsură ce tot mai multe economii s-au integrat unele cu altele.
Între acestea a urmat o lungă perioadă de deglobalizare, delimitată de cele două războaie mondiale și adâncită de Criza economică și de protecționismul care a însoțit-o și a agravat-o. În cele din urmă, de la criza financiară din 2007-2009, globalizarea nu s-a aprofundat și nici nu s-a inversat.
Această istorie nu sugerează deloc că o perioadă de deglobalizare va fi una fericită. Dimpotrivă, perioada 1914-1945 a fost marcată de prăbușirea ordinii politice și economice, atât la nivel intern, cât și global. Revoluția bolșevică din 1917, ea însăși o consecință a primului război mondial, a lansat comunismul în lume.
O întrebare controversată este cum și în ce măsură este legată pacea de globalizare. Într-o epocă de cooperare între marile puteri, comerțul tinde să crească. Într-o epocă de suspiciune reciprocă, în special una de conflict deschis, comerțul se prăbușește, așa cum vedem acum între Rusia și Occident.Rușii obișnuiți nu vor beneficia de cucerirea Ucrainei și nici chinezii de rând de cucerirea Taiwanului.
Un posibil răspuns este că de data aceasta nu se poate întâmpla nimic similar cu ceea ce s-a întâmplat în timpul „marii deglobalizări” din secolul XX. În cel mai rău caz, rezultatul ar putea fi asemănător cu cel al războiului rece. Dar nejustificat de optimist. Este destul de probabil ca marile consecințe după rupererea relațiilor dintre marile puteri să fie chiar mai grave în zilele noastre decât au fost atunci.Este foarte puțin probabil ca deglobalizarea să fie rezultatul unor decuplaje atent calibrate și inteligente.
Dezacordurile și tensiunile legate de putere sunt cele care amenință cel mai mult globalizarea. Încercând să își consolideze securitatea, marile puteri își fac rivalii mai nesiguri, creând o spirală vicioasă a neîncrederii.
Ne aflăm deja foarte departe în această spirală – și va modela soarta economiei mondiale. Nu ne îndreptăm spre un localism benign, ci spre o rivalitate cu sumă negativă. Este posibil ca lumea noastră să nu supraviețuiască unui atac virulent al acestei boli.
