Atacurile Hamas împotriva Israelului nu au venit din partea unui „grup militant”, așa cum susțin diverși analiști finuți, cu mare priză la corectitudinea politică. Aici vorbim de teroriști sadea, de organizații criminale, de o structură militară care are un obiectiv precis: distrugerea statului ebraic și, mai presus de toate, a lumii occidentale.
Incredibil, acest avertisment nu se înțelege. Dimpotrivă, Israelul a fost acuzat de genocid, de nerespectarea “dreptului international”, indiferent de ceea ce a făcut -normal și în legitimă apărare – după 7 octombrie. Teroriștii Hamas au devenit victime. IDF – agresorii, tiranii, răzbunătorii. Ciudată și periculoasă optică.
Dar nici nu e de mirare, ipocrizia Occidentului este ca lașitatea sa: i-a pupat papucii lui Putin după invazia Crimeei și parcă nu s-ar da de la pupat nici acum, în plin război pe frontul din Ucraina. Dacă Ucraina era vecină cu Israel, ce făcea Rusia? Dacă Israelul se implica direct în războiul din Ucraina? Era coșmarul lui Putin.
Desigur, ipocrizia Occidentului are mai multe fațete -și cea mai jalnică este relația cu lumea arabă. Sub pretextul impunerii “democrației”, America și aliații ei se străduiesc să mențină un butoi cu pulbere în Orientul Mijlociu.
Contrar credinței populare, Israelul nu este supusul Washingtonului și Occidentului mai larg. S-a dovedit o fibră tare în Orientul Mijlociu, singura națiune hard power înconjurată de arabi. Și nu va lăsa garda jos niciodată.
În marile orașe occidentale, pe ambele maluri ale Atlanicului, se văd demonstrații anti-Israel și pro-Hamas. Au pus bombe, au omorât oameni, dar teroriștii sunt atractivi, sunt o nouă ideologie de genul jalnic Che Guevara – gălăgie, proteste, arme, atentate, voluntari în ale crimei.
Astfel, se ajunge la acceptarea jihadismului ca soluție revoluționară. Cum s-a ajuns aici? Simplu, ordinea internațională și aroganța promovate de Occident nu se potrivesc cu realitatea.
Dar Israelul nu le tolerează, nu este Occident, nu este SUA, nu este Uniunea Europeană. Prin forța tenace, reușește să transmită lumii că încălcarea unor linii roșii nu este acceptabilă și nu va fi.
Dacă Occcidentul acuză statul evreu de genocid, înseamnă că nu înțelege nimic din istoria Orientului Mijlociu și, mai ales, din propria istorie.
Conflictul din Gaza ține de decenii. Poate că evreii și palestinienii nu se vor împăca niciodată. Poate că Orientul Mijlociu va rămâne în veci o regiune imposibil de controlat.
Relația Occidentului cu această regiune este o enigmă și o notă proastă. Nu a reușit să înțeleagă două lumi separate de societăți și ideologii impuse cu forța oamenilor deveniți învrăjbiți.
În cele din urmă, narațiunea conform căreia Israelul, supracalificat drept „stăpânul lumii” – cu ajutorul americanilor, firește – a devenit de mult o marotă obositoare. Și din care profită toată lumea.
Realitățiile din Gaza, Orientul Mijlociu și lumea arabă impun o altfel de abordare. Și occidentalii n-o pricep. „Genocidul” Israelului este un caz limpede de nepricepere.