Gazul ipocriziei Europei. Putin încasează 200 de milioane de dolari pe zi

1 aprilie a marcat începutul unui nou an în calendarul energetic al Europei care se concentrează pe acumularea gazelor naturale în depozite. Este o cursă pe care Europa nu își poate permite să o piardă, dar una pe care se va lupta să o câștige după invazia Rusiei în Ucraina. Chiar și cu poziția ghiocelului față de stăpânul de la Kremlin.

Pentru iarna 2022-2023, Uniunea Europeană și-a stabilit obiectivul de a-și stoca rezerve de gaz la 80% din capacitate până în octombrie.

Acest lucru poate fi posibil, dar numai la un cost politic – și moral – uriaș: UE va trebui să continue să cumpere la fel de mult gaz rusesc ca acum, plătindu-i lui Vladimir Putin aproximativ 200 de milioane de dolari pe zi, sau 36 de miliarde în următoarele șase luni, potrivit Bloomberg Economics.

Acest lucru ar cimenta ipocrizia în centrul politicii și diplomației energetice europene actuale.

În timp ce politicienii UE promit să pedepsească Kremlinul pentru crimele de război ale Rusiei în Ucraina, ei refuză să impună un embargo pe gaz care l-ar zdruncina  financiar pe Putin.

Pentru prima dată, Josep Borrell, principalul diplomat al UE, a vorbit sincer despre problema cumpărării de cărbune, petrol și gaze rusești. „În fiecare zi, aproximativ, plătim un miliard de euro pentru a importa energie rusească și, evident, aceasta este o sursă de venit care este folosită pentru finanțarea războiului”. Ca să vezi. Și dacă nu era război, renunța Europa la contractele cu Gazprom?

Timp de săptămâni, diplomații europeni au respins în mod privat acuratețea acestei cifre și rolul facturii de energie de 1 miliard de euro în război.

Tabu-ul este acum rupt. Bruxelles lansează un embargo asupra cărbunelui – pentru prima dată când a vizat energia rusă. Dacă urmează cu petrol și gaz, rămâne încă de văzut. Comisia Europeană a spus că se gândește la ce să facă cu petrolul, dar într-un comportament care spune multe, nu a menționat nimic concret despre eliminarea importurilor de gaz.

Deocamdată, Europa cumpără în continuare gaz rusesc – cu transporturile prin Ucraina atingând marți maximul din patru luni.

Aceste fluxuri au ținut un capac asupra prețurilor: gazul european a atins un maxim istoric de 345 de euro (380 de dolari) pe megawat oră la începutul lunii martie, dar de atunci a scăzut la 110 de euro pe MWh.

Poate nu în mod surprinzător, piața gazelor pare relaxată, pariind că fluxurile rusești vor continua.Prin urmare, națiunile europene folosesc politicile energetice împotriva Rusiei doar cu încetinitorul. În loc să taie imediat importurile de gaze, intenționează să le reducă în următorii doi ani.

Până în 2024, însă, Rusia va replica cu diminuarea exporturilor. “Putin știe că urmează un embargo, așa că, în loc să aștepte, ar putea dori să recâștige inițiativa și să reducă fluxurile acum, înainte ca Europa să poată găsi înlocuitori. Este o mișcare clasică: „Te abandonez înainte să mă poți părăsi”, comentează analistul  Javier Blas.

De asemenea, președintele rus știe că, dacă dorește să provoace daune economice maxime, e timpul să o facă acum mai degrabă decât în ​​câteva luni, când rezervoarele de stocare sunt mai pline și Europa va avea timp să-și alinieze proviziile alternative.

Politica energetică actuală a Europei nu este sustenabilă. Este o ipocrizie și lasă regiunea la cheremul Moscovei, cum se întâmplă de decenii întregi.

Uniunea Europeană va trebui să instituie, „mai devreme sau mai târziu”, noi sancţiuni asupra petrolului şi gazului rusesc, a declarat preşedintele Consiliului European, Charles Michel.

Dacă ministrul de Finanțe al Germaniei – cea mai puternică economie din Europa – a spus limpede că importurile de gaze rusești nu pot fi înlocuite pe termen scurt, e posibil ca  “va trebui” și “mai devreme sau mai târziu” să prindă paștele cailor.