Răspunsul este complicat. O conductă de gaze între Turcia și Israel este discutată în culise și văzută ca una din posibilitățile Europei de a-și reduce dependența energetică de gigantul rus Gazprom. Dar oficialii guvernamentali și industriali din ambele țări avertizează că urmează negocieri anevoioase pentru a ajunge la orice acord.
Ideea, lansată în urmă cu câţiva ani, vizează construirea unei conducte submarine din Turcia până la Leviathan, cel mai mare zăcământ offshore de gaze al Israelului. Gazele naturale ar ajunge astfel în Turcia şi de acolo în statele din sudul Europei, interesate să îşi diversifice sursele de aprovizionare.
O cooperare în domeniul gazelor reprezintă „unul din cei mai importanţi paşi pe care îi putem face împreună pentru legăturile bilaterale”, a anunțat săptămâna trecută preşedintele Turciei, Tayyip Erdogan, menționând este gata să îşi trimită miniştrii în Israel pentru relansarea proiectului gazoductului.
Un oficial turc de rang înalt a declarat pentru Reuters că discuţiile au continuat după recenta vizită a preşedintelui israelian Isaac Herzog la Ankara şi este posibil ca o serie de „decizii concrete” să fie anunţate în lunile următoare cu privire la ruta propusă şi entităţile care vor participa la acest proiect.
Geopolitica și consumul strică socotelile
Analiștii din industria energetică sunt totuși mai circumspecți, spunând că restricțiile de producție și geopolitica ar putea bloca gazoductul.
Câmpul de gaze Leviathan aprovizionează deja Israelul, Iordania şi Egiptul. Proprietarii zăcământului, grupul american Chevron şi firmele NewMed Energy şi Ratio Oil din Israel, intenţionează să majoreze producţia de la 12 până la 21 de miliarde de metri cubi pe an.
Prin comparație, Uniunea Europeană a importat anul trecut 155 de miliarde de metri cubi de gaz rusesc, acoperind aproape 40% din consum.
Turcia consumă aproximativ 50 de miliarde de metri de cubi de gaze naturale pe an şi importă aproape întreaga cantitate, în principal prin conducte din Rusia, Iran şi Azerbaidjan.
„Turcia este foarte interesantă, atât pentru consumul său intern, cât şi în calitate de furnizor din sudul Europei”, a subliniat un oficial din industria de gaze din Israel.
A treia alternativă
Problema este că există deja două rute propuse pentru livrările suplimentare de la zăcământul Leviathan: spre facilităţile de gaze lichefiate existente în Egipt sau o instalație GNL plutitoare care ar urma să fie construită.
„Dacă Turcia răspunde rapid, atunci ar putea deveni a treia alternativă”, a spus oficialul israelian.
Conducta submarină ar urma să aibă o lungime de 500-550 de kilometri, iar construcţia ar costa 1,5 miliarde de euro, susţin israelienii, un cost mult mai suportabil decât cel de şase miliarde de euro pentru conducta EastMed, care ar urma să conecteze Israelul de Cipru, Grecia şi Italia.
Însă orice linie submarină ar trebui să traverseze fie apele teritoriale ale Ciprului, pe care Ankara nu-l recunoaște, fie ale Siriei, cu care Turcia nu are relații diplomatice și a sprijinit rebelii care luptă împotriva guvernului de la Damasc.
Cu toate acestea, Israelul și Turcia caută să întoarcă pagina unui deceniu de tensiuni diplomatice, de obicei legate de probleme israeliano-palestiniene. Un astfel de gazoduct ar putea fi un proiect cheie, mai ales după ce invazia rusă în Ucraina a făcut Europa mai hotărâtă să găsească alternative la sursele sale de energie.
europa era salvata cand lua gaze de la rusi , acum e vai mama ei . cine nu crede sa-i intrebe pe nemti , italieni ce bine le-a mers . noua nu ne-a mers prea bine ca ne conduc dusmanii romanilor .
apropos:
basedia spunea ca „a venit din Palestina”(vizita semi-oficiala,probabil pentru lifting la pungi)
de acolo i s-o fi tras?