Atenția lumii tocmai s-a mutat din Ucraina în Palestina. Dacă Vladimir Putin ne-a vindecat de Covid-19, la fel de bine Hamas a știut cum să scape omenirea de „virusul” Zelenski, pentru ca niciun antiodot nu părea a da rezultate. Redevenind serioși, conflictul Israel – Palestina aduce o concurență suplimentară între cele două mari blocuri, NATO și BRICS, atlantiști și euroasiatici. La fel ca-n Ucraina, un singur învingător poate ieși de aici.
Operațiunea „Furtuna Al-Aqsa” a fost planificată de Hamas cu meticulozitate. Doi factori au declanșat lansarea acestei lovituri.
Ce a declanșat atacul Hamas
Primul a fost premierul Benjamin Netanyahu, care la Adunarea Generală a ONU, din septembrie, de la New York, a venit cu noua hartă a Orientului Mijlociu, gândită de strategii Israelului. Cu un aer de superioritate, el a luat în batjocură orice rezoluție a ONU pe tema Palestinei. De ce? Pentru că pe harta Israelului numele Palestina era șters complet!
Al doilea factor declanșator au fost provocările în serie de la Moscheea „Al-Aqsa”, din Ierusalim, al treilea loc sfânt al Islamului. Cu două zile înainte de lovitura Hamas, pe 5 octombrie, cel puțin 800 de israelieni au lansat un asalt în jurul moscheii, bătând pelerini și distrugând magazinele palestinienilor. Totul, sub privirile nepăsătoare ale forțelor de securitate israeliene.
Oricine are minime cunoștințe despre situația din regiune știe că Moscheea „Al-Aqsa” (Moscheea lui Omar) este o linie roșie nu doar pentru palestinieni, ci pentru întreaga lume arabă și musulmană, deopotrivă.
Ținând cont de toate acestea, e greu de priceput cum Occidentul crede că, folosind masiv armament greu și având acoperirea mass-media mainstream, poate schimba pe veci orânduirea de secole în regiune, anihilind națiunea palestiniană și în același timp reducând la tăcere celelalte popoare din Golful Persic. Experimentul „Ucraina” se pare că nu a fost o lecție învățată, deși se predă de aproape doi ani. Economiile statelor europene sunt puternic lovite, dar chiar și așa Vestul e gata de noi și noi sacrificii.
De data asta, adversarul nu mai e Rusia, se numește Iran.
Cine nu vrea pace în Orientul Mijlociu
Oamenii de rând se întreabă azi dacă nu cumva „cineva”, de departe, este interesat să nu fie pace în Orientul Mijlociu. Un Golf Persic pașnic înseamnă 1. Reconstrucția Siriei, afacere în care, pe lângă Rusia, mai este acum implicată în mod oficial și asumat și China; 2. Pace în Irak și Liban, cu o reașezare pe scena diplomației internaționale; 3. Iran și Arabia Saudită, state membre BRICS+, 4. Parteneriatul strategic Rusia – China dus la un alt nivel, respectat și implicat în legături puternice cu toți actorii regionali, inclusiv aliații-cheie ai SUA din zonă.
Orice s-ar întâmpla în continuare, Hamas a spulberat, iremediabil, mitologia din jurul invincibilității Tsahal, Mossad, Shin Bet, Iron Dome. Cea mai supravegheată frontieră de pe planetă a fost penetrată de drone palestiniene ieftine, de infanteriști care au zburat cu parapanta și au deschis calea pentru echipe de asalt pe scutere.
De unde arme la organizația rezistenței palestiniene? De la comediantul transpirat de la Kiev, care nu mai departe de anul trecut vorbea despre transformarea Ucrainei într-un „mare Israel”. Azi, mai multe surse vorbesc pentru presa occidentală că „armele trimise de americani în Ucraina ajung în mâinile palestinienilor. Întrebarea este ce țară plătește pentru asta. Iranul tocmai a făcut o înțelegere cu SUA, în valoare de șase miliarde de dolari, și este puțin probabil să pună în pericol acest acord”. Se pare că altcineva sponsorizează Hamas, cineva care are tot interesul să inflameze până la explozie întreg Golful Persic.
Repercusiunile geopolitice ale atacului comis de Hamas abia încep să mijească. Ele vor accelera legăturile economice și logistice interconectate între puterile euro-asiatice, ocolind hegemonul american și imperiul său de baze militare. Creșterea comerțului și schimbul în monede naționale (de-dolarizare) înseamnă afaceri și potențial de dezvoltare, fix ceea ce monarhiile din Golf își doresc.