Premierul pare că nu a auzit până acum de moțiunea de cenzură pe care PSD urmează să o depună. Interpretează prost, foarte prost, aria inocenței și pozează în personajul trezit brusc din somn, convins fiind că e vorba de o farsă. A izbucnit când și-a dat seama că nu e de joacă. Iar primele cuvinte au fost că e un gest politicianist și că social-democrații nu au căderea morală să dărâme Guvernul. Declarațiile lui nu ar trebui să mai surprindă. Într-o țară în care guvernarea înseamnă amatorism și tupeu, ce ar mai putea fi atât de șocant?
Culmea este că limitele moralității le trasează premierul unui guvern care s-a remarcat doar prin depravare politică, prin abuzuri comise cu mârlănie și prin sfidarea unei întregi națiuni. Liberalii au excelat doar prin promisiuni fără acoperire, prin congrese de cuvinte și prin mimarea priceperii.
Cea mai proastă soluție
Marcel Ciolacu a atras atenția încă de la începutul primăverii că dacă Guvernul nu respectă legea privind dublarea alocațiilor pentru copii începând cu data de 1 iunie, dar și creșterea pensiilor cu 40 la sută de la 1 septembrie, ei bine, în condițiile acestea PSD va depune moțiunea de cenzură. Orban a aplicat cea mai proastă strategie, cea a temporizării. Luni de zile am asistat la luări de poziții care scoteau în relief toate prostiile posibile. Ba că nu există bani, ba că ar exista, ba că sunt prevăzuți în buget dar să vedem cum merge economia, ba că mai stăm un pic, în fine, un carusel de mârlănii politice și golănii ieftine, toate cu scopul de a se trage de timp. Acum, când depunerea moțiunii a devenit certitudine, Ludovic Orban dă din colț în colț și nu mai știe cum să dreagă lucrurile. Bineînțeles, a ales cea mai proastă cale: atacul. Este modelul lui Klaus Iohannis, folosit nu o dată în situații limită. Așa că Orban a găsit soluția de a mai mătura cu PSD pe jos, ca și cum în asta ar consta salvarea lui și a Guvernului.
Doar de dragul scandalului?
„Dacă se va depune această moțiune, vom discuta cu fiecare formațiune și fiecare parlamentar pentru a le prezenta punctele noastre de vedere pentru a le arăta că dezechilibrarea guvernului înseamnă a face un rău României”, a declarat Orban. Se vede de la o poștă că premierul nu a înțeles nimic, deși a mai trecut printr-o moțiune de cenzură care l-a decapitat. Nu este vorba de „dezechilibrarea guvernului”, așa cum încearcă să domolească spiritele și să dea alt sens lucrurilor. Nu, este vorba foarte limpede de înlăturarea Guvernului, căci acesta este rolul moțiunii.
Moțiuni care să zgâlțâie guvernele, să le tragă de urechi sau să le sperie serios nu există decât în vorbăria politicianistă a unui premier ajuns în funcție pe pile și printr-o greșeală fatală a Opoziției. Orban consideră că Guvernul și-a făcut datoria în cele șase, șapte luni de când a fost reinstalat. În realitate, situația este dezastruoasă. Milionul de șomeri tot milion a rămas, locurile de muncă nu s-au regenerat de la sine, nivelul de trai a coborât spre cote de avarie, iar economia nu dă niciun semn că își va reveni. Asta nu îl împiedică însă pe Ludovic Orban să se lanseze în declarații edulcorate, pentru a zugrăvi imaginea unui guvern perfect și condus cu multă abilitate. În mod evident, uită esențialul. Dacă lucrurile stau atât de bine și lumea este atât de mulțumită, de ce ar mai vrea Opoziția să-l înlăture? Doar pentru a da naștere unor animozități serioase în rândul susținătorilor Dreptei?
Spectacolul guvernării ratate
Orban s-o fi trezit, nimeni nu contestă, dar numai pentru că simte cum îi fuge preșul guvernării de sub picioare. Susține că moțiunea este un gest politicianist și că PSD mizează pe niște voturi în plus. Eroare de gândire. Printre cei afectați de păcăleala dublării alocațiilor și de cacealmaua măririi pensiilor se află și o bună parte din electoratul liberal. Deci nu era nevoie de moțiunea lui Ciolacu pentru a le deschide ochii asupra operei comice dirijate de Orban. Trezirea lui din visul puterii eterne poate avea efecte dintre cele mai neplăcute pentru liberali. Vor mai fi, poate, prinși prin guverne de conjunctură, să nu zic de umplutură, dar imaginea lor va fi compromisă definitiv. Și, la un moment dat, poate se va găsi și omul care să le ceară socoteală pentru tot ceea ce au făcut. Abia atunci vom vedea spectacolul unei guvernări ratate.
