Frontul noului Război Rece

O cursă  a înarmărilor este în plină desfășurare, pe măsură ce americanii și aliații lor din NATO devin din ce în ce mai preocupați de operațiunile puterilor rivale într-una dintre cele mai înghețate regiuni ale lumii.

În raportul ”Strategia Arctică”, guvernul SUA a recunoscut că mai mulți factori –  inclusiv „invazia Rusiei în Ucraina, aderarea Finlandei și Suediei la NATO, colaborarea în creștere între Republica Populară Chineză  și Rusia – au creat necesitatea unei noi abordări „de monitorizare și răspuns” pentru apărarea polară.

„50% din coasta Arctică este Rusia”

Pavel Deviatkin, cercetător senior la Arctic Institute, a declarat pentru Washington Examiner că Rusia intenționează să-și mențină o poziție puternică la Polul Nord, strategie crucială pentru securitate, economie și identitate națională. „50% din coasta Arctică este Rusia. Jumătate din populație este rusă. Rusia, în multe feluri, este cea mai arctică națiune.  Aproximativ 10% din PIB-ul său este generat în Arctica prin exporturi de petrol, gaze și resurse naturale.”

SUA dețin resurse esențiale în Alaska, singurul său teritoriu arctic. Statul are rezerve dovedite de petrol brut(3,2 miliarde de barili) și gaze naturale( 100 trilioane de metri cubi).

Kremlinul investește masiv în producția de noi infrastructuri de securitate în Cercul Arctic și desfășoară exerciții la scară largă. Sute de facilități militare inactive din regiune, datând din perioada Uniunii Sovietice, sunt operaționale pentru prima dată în decenii.

Forțele Aeriene ale SUA raportează că armata Rusiei a desfășurat „55 de spărgătoare de gheață, 37 de nave  și opt submarine nucleare” pe coasta sa arctică.

Polar Silk Road

Consiliul Arctic este format din opt membri: Statele Unite, Rusia, Canada, Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia. Fără un singur aliat în grup, Rusia s-a îndreptat spre alte surse de sprijin în regiune.

China a început să caute includerea în zona Arctică cu un raport de politică din 2018 care susținea că efectele schimbărilor climatice asupra Polului Nord vor avea ramificații în cascadă pentru națiunile din întreaga lume.

Folosind această anxietate climatică drept justificare, China s-a declarat un „stat aproape-arctic”. „Near-arctic” este o auto-desemnare fără semnificație legală, dar nu a oprit Partidul Comunist Chinez să investească în construcția a ceea ce numește Polar Silk Road.

Proiectul, parte a inițiativei mai ample Belt and Road,  va crea rute de navigație și locuri de extracție a resurselor în regiunea Arctică. Unii observatori se tem că această infrastructură ar putea fi transformată într-o capacitate militară în viitor.

Rusia salută rolul Chinei în Arctica. Cele două țări au găsit beneficii reciproce prin aranjamente de patrulare comună și rute maritime partajate.

Marina chineză a avut un rol de susținere proeminent în exercițiul „Ocean 2024,” o demonstrație la scară globală a capacităților  rusești – 400 de nave și 90.000 de militari –  care a avut loc în septembrie.

Pe scurt, militarizarea rusă a nordului, combinată cu eforturile chineze de a exploata regiunea, transformă o parte a lumii care odinioară nu era tulburată într-un  front al noului Război Rece.