Atunci când cheltuielile guvernamentale se ciocnesc cu creșterile ratelor de dobândă ale băncii centrale în fața unei inflații galopante, piețele se sperie.În zona euro se prefigurează o confruntare pe tema inflației, deoarece guvernele își exprimă frustrarea față de direcția de înăsprire a politicii monetare din partea Băncii Centrale Europene. „Macronomia” Franței sugerează că această nemulțumire are un rost.
Teoretic, Franța ar trebui să fie un exemplu pentru genul de cheltuieli relaxate care au făcut ca piețele să intre în panică din cauza deficitelor. A ieșit din Covid-19 cu un raport datorie/PIB de 113% și un deficit bugetar de 7%, mai mare decât media zonei euro, după ce a făcut tot posibilul pentru a proteja locurile de muncă.
Dornică să evite o repetare a protestelor Gilets Jaunes din 2018 din cauza creșterii costului vieții, administrația președintelui Emmanuel Macron a cheltuit 24 de miliarde de euro de la sfârșitul anului 2021 pentru a plafona facturile energetice ale consumatorilor. Și mai are de gând să adauge anul viitor alte 45 de miliarde!
Rata inflației în Franța, de 6%, este în prezent cea mai scăzută din zona euro – cu mult sub cea de 10% din Germania. Sprijinul guvernamental pentru energie o va reduce cu 2 puncte procentuale în acest an, ceea ce înseamnă un câștig de aproape 1% din PIB.
Franța demonstrează că mai multe cheltuieli pentru a proteja gospodăriile pot reduce inflația fără a provoca turbulențe pe piață. De asemenea, aceasta sugerează că ratele dobânzilor ar putea să nu fie cea mai eficientă modalitate de a combate inflația determinată de consumul de energie.
De aceea, Macron transmite un mesaj neobișnuit de vocal către BCE, care este pregătită să ofere o nouă creștere mare de 75 de puncte de bază. El a avertizat, într-un interviu acordat Les Echos, împotriva faptului că autoritățile monetare „spulberă cererea” pentru a limita inflația.
Iar după ce s-a întâlnit cu Macron, noul prim-ministru italian Giorgia Meloni a lansat propriul atac la adresa instituției din Frankfurt, calificând creșterile iminente ale ratelor „o alegere pripită”.
Nimeni nu dorește să vadă o intensificare a conflictului dintre autoritățile fiscale și monetare. Dar există argumente pentru a demonstra că bancherii centrali se vor confrunta cu propriile limite în cazul unui șoc inflaționist provocat de energie.
Ceea ce Europa are nevoie de mai mult decât creșteri agresive ale ratelor este o adevărată coordonare. În loc să se aștepte ca toate țările să testeze dorința pieței de a finanța planuri de sprijin energetic, membrii UE ar trebui să se împrumute în comun și să investească în ajutoare direcționate pentru cei vulnerabili la prețurile ridicate ale energiei, precum și în proiecte de infrastructură care vor stimula creșterea și vor extinde oferta de energie.