Pe fondul unei tensiuni considerabile – confruntări de stradă în centrul Parisului – Franța radical divizată a votat în al doilea tur din alegerile legislative. Spre uimirea generală, cel mai mare partid din Adunarea Națională este Nouveau Front Populaire (NFP), însă niciuna dintre principalele grupări politice nu este capabilă să formeze un guvern majoritar.
Ce se va întâmpla acum? Cine va guverna de fapt? Primul la rând pentru formarea unui guvern trebuie să fie Noul Front Popular, relatează The Spectator. Dar, spre deosebire de Rassemblement Național (RN) al lui Le Pen sau de Ensemble lui Macron, blocul nu a propus niciun prim-ministru potențial.
Și pe bună dreptate: Jean-Luc Mélenchon a insistat ca premierul să fie ales din rândurile partidului său La France Insoumise (LFI).
Prin urmare, dacă Noul Front Popular nu se poate pune de acord cu privire la un candidat, acesta va fi ales de a doua cea mai populară grupare: Ensemble. În calitate de coaliție de rang mediu, este esențială pentru întregul proces. Fără locurile sale, nu se poate forma o majoritate. Dar aici este problema: Ensemble va avea mari dificultăți în a lucra cu NFP atâta timp cât include LFI-ul lui Mélenchon.
Rezultatul de duminică înseamnă că RN a fost exclus fără a i se oferi măcar o șansă de a forma un guvern. Strategia “Frontului Republican” de a renunța la candidați între primul și al doilea tur pentru a o bloca pe Le Pen a dat roade. RN a fost ținut departe de putere.
Pariul riscant al lui Macron că dizolvarea Adunării Naționale va produce claritate nu a dat roade. RN a avut totuși cele mai bune alegeri din istoria sa.
Unii ar putea sărbători faptul că RN și Marine Le Pen au fost ținute la distanță, dar alții, dimpotrivă, ar putea vedea acest lucru într-o lumină similară referendumului “furat” din 2005 privind Constituția europeană. Acest rezultat electoral este garantat pentru menținerea statutului de cazan sub presiune al Franței. O Franță care va fi probabil neguvernabilă pentru o perioadă de timp.
Spre a șasea Republică?
NFP mai are nevoie de aproximativ 90 de locuri pentru a obține o majoritate funcțională. Oferă o mai mare libertate partidelor și (în cele din urmă) Adunării Naționale atunci când se va întruni din nou la 18 iulie. Până atunci, Franța va semăna mai mult cu a patra Republică decât oricând din 1958 încoace.
A cincea Republică a fost construită intenționat în 1958 de generalul de Gaulle pentru a produce majorități funcționale. Scopul său a fost să rupă cu instabilitatea celei de-a patra Republici, care a avut 22 de guverne în cei 12 ani de existență.
Magia succesorului lui de Gaulle (sau cel puțin așa se credea) a constat în deposedarea legislativului de putere și transferarea acesteia către executiv sub forma unui președinte puternic.
Acest sistem politic hibrid – un amestec de democrație parlamentară britanică și prezidențialism american – a funcționat cu succes până acum doi ani. S-a adaptat pentru a produce trei “coabitări” funcționale, când președintele și prim-ministrul proveneau din grupări politice diferite.
Cu toate acestea, Franța se confruntă acum cu paralizia și criza instituțională. A avut 16 constituții din 1789. Jean-Luc Mélenchon și LFI cer de ani de zile o a șasea Republică. Acest moment s-ar putea apropia.