Decizia administrației Trump de a organiza primele discuții directe cu Rusia în februarie a lăsat Ucraina și susținătorii săi europeni să se întrebe cât timp vor fi lăsați pe margine.
Bruxelles-ul, în special, încearcă să prezinte un front unitar pentru a-și promova interesele în viitorul Ucrainei. Însă o avalanșă de declarații și reuniuni la nivel înalt din ultimele săptămâni arată că UE ar putea fi mai puțin „unificată” pe această temă.
Summitul neconcludent de la Londra de săptămâna trecută, care a avut loc după recenta dispută Trump-Zelenski de la Casa Albă, a fost urmat de o reuniune de urgență la Bruxelles.
Președintele francez Emmanuel Macron a avertizat în mod sumbru cu privire la amenințarea rusă nu numai la adresa Ucrainei, ci și la adresa Franței și a Europei.
Între timp, prim-ministrul polonez Donald Tusk a promis să câștige o cursă a înarmărilor împotriva Rusiei și a prezis „înfrângerea” acesteia, asemănătoare celei suferite de Uniunea Sovietică la sfârșitul Războiului Rece. Alți lideri europeni au făcut declarații asemănătoare.
În ciuda retoricii, summitul de la Bruxelles a scos la iveală fisurile din fațada europeană a unității, potrivit Responsible Statecraft. Într-adevăr, blocul nu a reușit să convină asupra unei poziții comune din cauza veto-ului Ungariei. Premierul Viktor Orban a pledat mult timp pentru un sfârșit negociat al războiului din Ucraina.
Cu doar câteva zile înainte de summit, secretarul de stat american Marco Rubio s-a întâlnit cu omologul său maghiar Peter Szijjarto pentru a sublinia „angajamentul celor două țări de a pune capăt războiului din Ucraina”.
Un alt reprezentant notoriu al „partidului anti-război” european, prim-ministrul slovac Robert Fico, a criticat strategia „păcii prin forță” a președintei Comisiei Europene, Ursula Von der Leyen.
Fico a propus să se includă în deciziile summitului „necesitatea unei încetări imediate a focului, indiferent de momentul în care se va ajunge la un acord de pace final”
Pacificatorii europeni, combatanți împotriva Rusiei
Chiar și în țările europene cu o atitudine mai fermă, precum Franța, există voci disidente influente. Marine Le Pen, a respins ideea de a trimite trupe franceze de menținere a păcii în Ucraina.
Planul britanic-francez de a trimite pacificatori europeni în Ucraina a fost întâmpinat cu o lipsă clară de entuziasm de către Germania, Italia și chiar Polonia. Liderii acestora au apreciat în mod realist că, în absența unei garanții americane și a acordului Rusiei pentru o astfel de desfășurare – iar Moscova a exclus categoric așa ceva – pacificatorii ar deveni de fapt combatanți împotriva Rusiei.
Peter Mandelson, influent ambasador britanic la Washington și confident apropiat al prim-ministrului Keir Starmer, a declarat că singura șansă de a pune capăt războiului este de a reduce divergențele cu administrația Trump.