Progresiștii nu vor recunoaște niciodată că greșeșc. Bântuiți de demonul misiunii activismului, vor crede întotdeauna că dreptatea este de partea lor.
Indiferent de uciderea, săptămâna trecută, în SUA, a unui tată de familie de către un presupus antifascist autoproclamat și indiferent de comportamentul în mare parte calm și demn al participanților la marșul Unite the Kingdom de sâmbătă, de la Londra, progresiștii vor continua să denigreze și să demonizeze persoanele cu convingeri conservatoare.
Ai crede că politicienii experimentați, imediat după asasinarea lui Charlie Kirk, s-ar fi abținut să folosească un limbaj atât de incendiar și alarmist, notează The Spectator. Tocmai această scurgere constantă de retorică absolutistă și demagogie a adus America într-o poziție atât de precară astăzi.
Rareori se aud conservatori denunțându-și adversarii ca fiind răi sau chiar nevrednici de viață, așa cum a fost reacția răspândită, veselă și macabră în rândul hiper-progresiștilor după ce Kirk a fost împușcat.
Conservatorii nu cred că scopul scuză mijloacele – un principiu central al idealiștilor înclinați să considere oamenii părți ale unui întreg care poate fi modelat și format. Combinat cu un sentiment de dreptate absolută, este motivul pentru care nu au remușcări în a recurge la violență și brutalitate, așa cum a fost norma printre activiștii Antifa din SUA.
Sau la crimă, cum este cazul lui Luigi Mangione, bărbatul acuzat că a ucis un director executiv din domeniul sănătății în New York anul trecut.
Mulți au fost surprinși de un paradox evident în ultimii ani: progresiști beligeranți, agresivi și intoleranți, care declară sfidător că vor să „fie amabili”. Dar este rezultatul logic al unei mentalități de stânga, din ce în ce mai extremă pe măsură ce se degradează din cauza efectelor dezumanizante ale rețelelor sociale.
O mentalitate care alimentează convingerea că orice atitudine necivilizată sau insulte necontrolate, nerezonabile și belicoase pot fi justificate atâta timp cât sunt pentru o cauză bună.
De fapt, progesiștii au devenit radicalizați – figuri sinistre cu o ideologie la fel de sinistră. Desființează normele și familia tradițională, aprobă cenzura, promovează neomarxismul, corectitudinea politică și post-adevărul.