Xi Jinping este comparat cu un împărat chinez de modă veche în timpul vizitei sale de stat în Franța. După modelul lui Mao Zedong, el conduce China cu o mână de fier arătând puțin entuziasm pentru compromisuri cu oricine, cu atât mai puțin cu omologii străini.
Prin urmare, Emmanuel Macron, gazda lui Xi la Paris, are mult de lucru în încercarea de a negocia concesii într-o serie de probleme controversate.
Cea mai presantă este războiul din Ucraina, în care se spune că rușii ar folosi arme și tehnologie de luptă furnizate de China. Macron nu numai că vrea să oprească aceste livrări, dar îi cere lui Xi să se folosească de legăturile sale strânse cu Vladimir Putin pentru a pune capăt cu totul conflictului.
În 2019, Xi i-a decernat lui Putin diploma de doctor honoris causa al Universității Tsinghua din Beijing și l-a numit “cel mai bun prieten al meu”. Premierul chinez a declarat la acea vreme: „Indiferent de fluctuațiile care există în situația internațională, China și Rusia au ca prioritate dezvoltarea relațiilor”.
De atunci, Beijingul nu a criticat în mod semnificativ comportamentul Rusiei în Ucraina, NATO și UE fiind în schimb învinuite pentru vărsarea de sânge. Merită să comparăm această loialitate de neclintit cu modul ineficient în care Macron a încercat să-l influențeze pe Putin în perioada premergătoare invaziei Ucrainei din 2022.
Imagini comice cu președintele francez stând la capătul unei mese uriașe la Kremlin și privirea ironică a lui Putin au evidențiat prăpastia imensă dintre cei doi politicieni.
Macron, de la arogant la bonom
Acum, un Macron care se vrea bun de gură încearcă se se împrietenească cu Xi în Franța, folosind un soi de diplomație foarte personală, dincolo de un banchet pe covorul roșu la Palatul Elysee. Dar o astfel de ofensivă de farmec nu garantează în niciun caz că va realiza ceva.
O altă problemă majoră în relațiile dintre Beijing și Bruxelles în acest moment este o dispută comercială în creștere, centrată pe faptul că China inundă piața europeană cu bunuri ieftine și subvenționate, inclusiv mașini electrice, amenințând în același timp cu tarife vamale uriașe pentru importurile franceze, cum ar fi coniacul. Macron le reproșează frecvent chinezilor că nu au respect pentru legile comerciale internaționale și pentru drepturile omului.
Totuși, ceea ce președintele francez ar fi trebuit să fi învățat până acum de la Xi este că încercarea de a amesteca astfel de critici cu diplomația – și chiar cu aroganța – nu este o strategie prea bună. Macron devine doar un bun punct de intrare pentru prima vizită a liderului chinez în Europa în ultimii cinci ani.
După ce va marca șase decenii de relații diplomatice între Franța și China, Xi se va îndrepta apoi spre Serbia și Ungaria – două țări care au o simpatie hotărâtă față de Rusia. Este genul de respingere a Occidentului pentru care Xi este renumit, iar bonomia disperată a lui Macron nu are șanse să compenseze acest lucru.