De fiecare dată, Uniunea Salvați România a fost pata de culoare. A dat tonul la muzică și la hohote. Cânta marșul ăla, „Fără penali” și, cam pe la ultimele măsuri, își băgau și penalii ei capul în poză. Făcea campanii anticorupție, campanii care, puțin înainte de a ajunge la jumătatea drumului, mureau sufocate. Corupții ei erau mai corupți decât restul. Huiduiau vechea Securitate, o luau la pietre, acuzau partidele că sunt pline de acoperiți, dar, pe de altă parte, se drăgăleau cu noua Securitate de parcă erau în noaptea nunții. Amantlâcul Roxanei Wring cu Secu’ de rit vechi este edificator.
Întotdeauna planurile USR au fost extraordinare. Le depășeau cu mult pe cele gândite de ceilalți. Nimeni nu a putut să le critice sau să-i acuze pe useriști că sunt duși cu capul. Dintr-un singur motiv: planurile nu au existat vreodată. Cum să desființezi ceva ce nu există? Însă libertatea și democrația erau cele mai bine reflectate în conceptul de partid modern. Toți erau liberi să-și exprime opiniile, aveau voie să critice, după care se uitau pe site-ul partidului pentru a vedea dacă mai fac parte din el.
Schimbă fața politicii
USR este pata de culoare, spuneam. Atât de intensă încât nu se vede prin ea și nu ai cum sa afli ce este dincolo. Nici procurorii nu au reușit să vadă, deși, chiar dacă ar fi mers pe pipăite, tot ar fi ajuns până la capăt. Până la capătul de unde a început totul. Ar fi aflat și cine sunt procuratorii, oamenii cei mai importanți ai sistemului. Cetățenii aceia onești, vreau să zic, care procură partide la nevoile statului. Duce lipsă statul de un partid care să schimbe fața politicii, care să aiurească și mai tare o populație cu mintea oricum tulbure? Nicio problemă, se rezolvă.
Procuratorii se pun pe treabă, ciugulesc câte zece fraze din fiecare program politic existent la alte partide, schimbă numele PNL, PSD, UDMR în IMGB sau FRB, oricare e bună, și gata partidul. Ce face partidul mai departe? Dacă se numește USB, salvează Bucureștiul. Dacă e USR, salvează România, chiar dacă nu o atacă nimeni. Nu râdeți, că nu e chiar așa de ușor. Dacă România ar fi atacată, ar ieși armata cu tunuri, cu tancuri, avioane, rachete și ce mai are ea prin dotare pentru a o apăra. Chiar și cu Iohannis care, patriot sadea fiind, va pune pieptul la mitralieră ca Matrosov în bătălia de la Cernușki. Pe când așa, neatacată, ia să vă văd cum o apărați? Acum vi se mai pare ușor ce face USR?
Scumpirea șpăgii
Spre deosebire de PNL, Uniunea Salvați România lucrează pe față. Nu face ca Orban, care promite alocații sau pensii mărite și după aia le taie. Nu, USR nici măcar nu promite. Hai, cel mult niște asfalt pe linia de tramvai și niște borduri în fața sediului PSD, ca să-l blocheze. Tocmai de aceea primarii ei trebuie aleși.
USR trebuie privită cu optimism, nu cu ostilitate. Cred că va desființa și conceptul de mită. Mita nu se va mai lua, ci doar se va da. Și atunci să-i văd eu pe procurori și judecători, când vor avea doar mituitori, nu și mituiți. Și, dacă scumpește și șpaga în așa fel încât să nu și-o mai permită orice târtan, o rezolvă și cu corupția.
La împlinirea sorocului
Existența USR ete una cât se poate de discretă. Este nuanța aceea turcoaz, cu irizări argintii, care induce ideea de liniște și armonie în tabloul politic. A existat un dosar despre finanțările ciudate ale Uniunii, făcute de persoane neidentificate sau fără adăpost? Da, și ce dacă? A fost privit prin spectrul turcoaz și gata, s-a așternut liniștea. A existat și un dosar cu o furăciune din fonduri europene, unde, nu se știe de ce, numele lui Dan Barna apare din două în două pagini? Da. Cred că mai există și acum, dar nu e cazul să se vorbească despre el. Poate după ce va interveni prescripția. Îmi stă pe limbă să spun că băieții cu ochi turcoaz știu de ce, dar mă abțin.
Despre Nicușor Dan circulă acum cele mai negre vorbe. Mită, trafic de influență, spălare de bani, șantaj, spălare de bani. Nu cred. E doar pata de culoare care scoate în evidență tonurile calde ale unui tablou autumnal, cu frunze care cad din pomi și candidați de pe liste. L-am văzut pe Ludovic Orban întrebând un necăjit în scaun cu rotile ce viteză prinde agregatul. Nu comentez idioțenia, ci doar îl întreb: Nicușor Dan ce viteză ar prinde spre pușcărie când s-o împlini sorocul?
