Fără să vrea, Putin a dat deșteptarea Germaniei!

Ca tânăr ofițer KGB staționat la Dresda, Vladimir Putin vorbea fluent germana și  a continuat să se considere un expert în cultura sa gazdă. Cât de ironic este că zeci de ani mai târziu acțiunile sale au dus la un punct de cotitură în istoria Germaniei pe care nu-i va plăcea, dar lumea ar trebui să-l întâmpine.

Când Putin a lansat luna trecută războiul împotriva Ucrainei, un efect secundar a fost o întorsătură nu numai în politica externă și de apărare a Germaniei, ci și în viziunea sa colectivă asupra lumii. Politologul Andreas Kluth o numește “revoluția germană”.

Sonderwege

Într-un fel, totuși, această revoluție a fost mai degrabă o smucitură istorică bruscă față de ceea ce alte țări ar considera normalitate. Se poate dovedi a fi începutul sfârșitului a două secole de “Sonderwege” sau “căi speciale” în istoria germană. În cea mai mare parte, aceste căi s-au dovedit a fi fundături – pentru Germania, Europa și lume. Decesul excepționalismului german este, așadar, un lucru bun.

Cuvântul Sonderweg a apărut pentru prima dată printre istoricii germani în secolul al XIX-lea, care l-au folosit cu conotații pozitive. Germania a întârziat să devină stat național și a făcut acest lucru numai după o încercare eșuată de revoluție liberală din 1848, care a împiedicat-o să ajungă din urmă cu tendința către democrație în alte țări occidentale, cum ar fi Franța sau Marea Britanie.

Totuși, Germania nou unificată nu a fost nici o autocrație „estică” precum Rusia țaristă. În schimb, era destinată să fie specială – nici occidentală, nici estică, ci unică. Teoria era tentantă.

Wandel durch Handel

După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial s-a instaurat Războiul Rece, Germania de Vest s-a alăturat SUA și NATO, dar primul cancelar social-democrat, Willy Brandt, avea idei diferite.

Acestea au devenit cunoscute ca Ostpolitik(Politica de Est). În cea mai mare parte, asta însemna apropiere – a vorbi frumos cu Kremlinul, indiferent de modul de răspuns. Lăsați americanii să pună accent pe descurajare militară, a fost gândirea de la Bonn; noi, germanii, vom aduce Rusiei „schimbarea prin comerț” – Wandel durch Handel. O altă noțiune tentantă.

O mare parte din stânga germană a mers mai departe și a combinat antimilitarismul și rusofilia. Germanii au ieșit în stradă împotriva staționării armelor nucleare americane pe teritoriul lor. Focoasele sovietice, care ținteau și țara lor, nu păreau să-i deranjeze la fel de mult.

După căderea Zidului Berlinului în 1989, cancelarul de atunci Helmuth Kolh a declarat că “Germania este înconjurată doar de prieteni și parteneri”. O concluzie pripită.

Și astfel Germania a început o demilitarizare de zeci de ani. Bugetele armatei au fost tăiate, recrutarea a fost încheiată. Din nou, germanii s-au simțit speciali și – nu atât de implicit – superiori.

Al doilea cancelar social-democrat, Gerhard Schroeder, a amenajat o conductă de gaz, numită Nord Stream, care urma să fie construită din Rusia sub Marea Baltică până în Germania, ocolind Ucraina, Polonia și restul Europei de Est. La scurt timp după ce și-a părăsit mandatul, a devenit președintele și lobbyist al acesteia și membru de seamă în board-ul Gazprom.

Aliații au avertizat Germania că se face dependentă de gazul lui Putin. Un al cancelar, Angela Merkel, a adăugat o a doua conductă, Nord Stream 2, chiar lângă prima. Noi Sonderwege.

Sfârșitul iluziilor

Datorită lui Putin, toate aceste căi au dispărut acum. Ca și alții, germanii admit în sfârșit ceea ce este evident. Amenințările există. Dușmanii sunt reali, iar unii pot fi opriți doar cu forță sau descurajare.

Zi de zi, vechile tabuuri ale sonderweg-ului dispar. Cancelarul Olaf Scholz, un social-democrat precum Brandt și Schroeder, pompează 100 de miliarde de euro în Bundeswehr. Germania va cumpăra avioane F-35 americane. Nord Stream 2 este suspendat.

A fost nevoie de un război război european pentru a transforma cultura politică a Germaniei de la naivitatea mesianică la bunul simț.

Dar uneori sunt necesare secole pentru a coborî dintr-un Sonderweg . Putin ar putea încă să distrugă continentul european. Dar într-un fel, el a schimbat în bine istoria Germaniei.