Fără regrete, fără rușine. Regina nu a îndreptat păcatele coloniale ale Marii Britanii

În mijlocul orașului Kolkata, odinioară capitala Indiei britanice, se află o statuie mare a reginei Victoria. Acolo, ea stă pe un tron, ținând un glob într-o mână, reprezentând lumea, și un sceptru în cealaltă: puterea ei asupra lumii.

Oricât de ceremonial ar fi rolul monarhiei în Marea Britanie, are o moștenire separată și mai malefică pentru cele peste două miliarde de oameni care trăiesc în țările care au fost conduse în numele coroanei.

Pe măsură ce coloniile britanice își asigurau independența, regina Elisabeta a II-a se afla în poziția unică de a se distanța în mod explicit de acțiunile imperiale ale predecesorilor săi. Nu a făcut-o.

Nu a existat nicio scuză, niciun regret, nicio rușine, nicio reparație, nicio responsabilitate morală și nicio recunoaștere din partea reginei Elisabeta a II-a pentru crimele care au fost comise în numele coroanei, notează Politico. În schimb, răposata regină a aplicat o abordare mai cinică, deși eficientă, care a remodelat-o ca simbol al unei Anglii moderne și prietenoase, chiar dacă instituția pe care o prezida a rămas – și încă rămâne – la fel de conservatoare ca întotdeauna.

Regina nu a comis niciuna dintre crimele coloniale ale Marii Britanii – deși nu este clar cât de mult știa despre reprimarea violentă a rebeliunilor din Kenya, Yemen și Cipru, care au avut loc sub supravegherea sa. Dar apolitismul ei rigid și insistența asupra ceremoniei au însemnat că s-a ferit de orice angajament semnificativ față de trecutul colonial sau de recunoașterea păcatelor sale.

Regina a lucrat din greu în domeniul comunicării, luând parte la o schimbare de imagine care a transformat imperiul britanic în Commonwealth. Mai degrabă decât o hartă a tuturor locurilor în care au domnit predecesorii ei, ea a transformat-o într-un club de colegi prietenoși care joacă cricket și rugby. Nu numai atât, multe foste colonii au păstrat-o ca șef de stat.

Elisabeta a II-a a evitat cu grijă orice lucru care să aibă legătură cu politica, concentrându-se în schimb pe tăierea de panglici. Aceasta a însemnat că nici măcar cei care purtau ranchiună imperială nu se uitau la ea și, prin extensie, la instituția sa, pentru a obține despăgubiri sau reparații.

Timp de ani de zile, în timpul lungii sale domnii, farmecul reginei a făcut ca foștii săi supuși din Pakistan, Fiji și Nigeria să se alinieze pe străzi ținând ghirlande în timp ce ea trecea cu mașina, când ar fi trebuit să agite furci. Moștenirea ei, în esență, este o extraordinară lovitură de PR.