Donald Trump vrea pace, acum. Volodimir Zelenski și susținătorii săi europeni vor victoria, mai târziu. Despre asta a fost vorba în scandalul din Biroul Oval.
Pacea prin victorie – în esență modelul celui de-al Doilea Război Mondial – este obiectivul prin care aproape toți liderii europeni privesc conflictul Rusia-Ucraina. America îl vede diferit, scrie analistul Wolfgang Munchau.
Absurditatea poziției europene a fost poate cel mai bine surprinsă anul trecut de scriitoarea Anne Applebaum, când a câștigat un prestigios premiu german pentru pace. Ea a susținut că victoria este mai importantă decât pacea, afirmând că obiectivul final al Occidentului ar trebui să fie schimbarea regimului în Rusia. Acesta este modelul celui de-al Doilea Război Mondial în forma sa cea mai pură.
Însă majoritatea războaielor nu se încadrează în acest model. Se încheie în general cu acorduri de pace complexe.
Solidaritatea nu este o strategie
Vladimir Putin a purtat războaie în Cecenia, Georgia, Ucraina și Siria în încercarea de a recâștiga sferele de influență pierdute după căderea comunismului în 1990. În lipsa unui acord de pace, el va continua cu siguranță să insiste asupra avantajului Rusiei.
În schimb, este periculos pentru Europa să insiste asupra victoriei. Deși Trump a spus o mulțime de prostii despre Zelenski, are dreptate într-un aspect esențial. Fără America, nu există nicio cale spre victorie pentru Ucraina.
Europa nu numai că nu a înțeles acest lucru, dar nu a reușit nici să traseze o strategie eficientă. Politicienii repetă fără sens că UE va face orice este necesar. Sau afirmă că Putin va clipi primul, dacă războiul va mai dura puțin. Sau că economia rusă se va prăbuși pe măsură ce sancțiunile își vor face efectul. Dar solidaritatea nu este o strategie. Nici semnalizarea virtuții.
O strategie este ceva care este evaluat din punct de vedere al costurilor, testat din punct de vedere politic și care răspunde la diferite scenarii. Obiective principale, împreună cu o definiție convenită a rezultatelor secundare. Europa nu are nimic.
Liderii europeni și Kievul cer mai mult decât este dispus Trump să acorde
O direcție credibilă pentru o victorie ucraineană ar fi început acum trei ani cu o expansiune masivă a cheltuielilor militare de către toate țările europene din NATO. Dar Germania, Franța și Regatul Unit nu au acționat atunci, iar în prezent nu dispun de marja fiscală necesară pentru o astfel de abordare.
Dacă europenii ar fi deștepți, l-ar lua pe Zelenski deoparte, fără camerele de luat vederi, și i-ar spune că jocul a luat sfârșit și că ar trebui să încheie o înțelegere cu Trump. Pentru moment, însă, pare limpede că liderii europeni și Kievul cer mai mult decât este dispus Trump să acorde.
Poate că Zelenski s-a simțit mai în largul său cu prietenii săi europeni din Londra, care l-au ademenit cu promisiuni mari. Dar iluzia lor comună că există o cale spre victorie va duce inevitabil la un viitor mai riscant pentru europeni.