Fantomele hegemoniei. Politica externă a SUA, prizoniera istoriei?

Blocată într-o narațiune uzată de timp, America este  o națiune bântuită de ecourile preeminenței sale istorice din secolul al XX-lea.

Nicăieri în Washington nu poți scăpa de fantomele trecutului mult-idealizat al Americii și de fanfaronada sa, relatează Modern Diplomacy. O fostă superputere rămasă ostatica paradigmelor învechite ale unei epoci trecute, modelând politica externă.

Nostalgie anacronică

În timp ce restul lumii a avansat, s-a modernizat și s-a adaptat la noile realități post-Război Rece, establishmentul politic de la Washington se agață de o nostalgie care este vizibil anacronică. Persistă în încadrarea relațiilor internaționale ca un joc invariabil cu sumă zero, definit de competiția adversă.

În ciuda faptului că a fost martoră a treizeci de ani de dezvoltare și de schimbări generaționale în realinierea către modele economice de piață, America se comportă ca și cum omul sovietic nu ar fi dispărut odată cu dezintegrarea Uniunii Sovietice, ca și cum rămășițele Zidului Berlinului ar fi încă prezente în Europa de Est și ca și cum China ar fi succesorul natural al confruntării ideologice și militare febrile a Occidentului.

Continuă să interpreteze evenimentele globale prin prisma distorsionantă a dihotomiilor epocii Războiului Rece. Termeni precum fascism, nazism, stalinism, totalitarism și autoritarism sunt frecvent invocați pentru a caracteriza adversarii, chiar și atunci când aceste etichete nu reușesc să surprindă realitățile complexe ale dinamicii geopolitice contemporane.

Restul lumii a depășit în mare măsură bătăliile ideologice care au definit secolul XX. Țările din Asia, Europa și America Latină s-au concentrat asupra creșterii nivelului de trai prin dezvoltare economică, inovare tehnologică și cooperare regională. Noile generații au îmbrățișat globalizarea, liberalizarea și reforma instituțională.

După aderarea la Uniunea Europeană, multe națiuni din Europa de Est au înregistrat un impuls semnificativ al creșterii economice și a investițiilor.

Cu toate acestea, pe fondul schimbării priorităților politicii publice globale și al dorinței de dezvoltare economică a blocului asiatic și est-european, Statele Unite par să fie hotărâte să revadă și să perpetueze nemulțumirile istorice.

Retorica „noi împotriva lor” este contraproductivă

Promovarea ideii că orice concurent la hegemonia americană este similar regimurilor totalitare din trecut împiedică dialogul internațional productiv. De asemenea, se perpetuează un sentiment de excepționalism american care este din ce în ce mai departe de realitățile globale.

Accentul pus pe soluțiile militare în detrimentul angajamentului diplomatic întărește percepția că SUA se pregătesc pentru conflicte care amintesc de trecutul lipsit de glorie al secolului XX, în loc să abordeze provocările contemporane prin intermediul instituțiilor multilaterale și al cooperării.

Retorica „noi împotriva lor” este contraproductivă. America ar trebui să adopte o abordare mai nuanțată, concentrându-se pe construirea de parteneriate și respect reciproc. În plus, portretizarea adversarilor ca fiind următorii Mao, Hitler sau Stalin este o tactică nechibzuită de propagare a fricii care înăbușă analiza nuanțată și soluțiile diplomatice. Îndepărtează potențialii aliați și alimentează resentimentele mondiale față de politicile americane.

În timp ce frica oferă un punct de referință valoros, poate, de asemenea, să distorsioneze grav realitatea și să servească drept tactică de manipulare malignă la care publicul global mult mai circumspect și mai bine informat a devenit din ce în ce mai imun.

Abandonând strategia „puterea are dreptate” și oferind o viziune inspirată pentru secolul XXI, bazată pe o înțelegere exactă a preferințelor politice și a aspirațiilor umane ale comunității internaționale, Statele Unite se pot elibera de bătăliile ideologice acum osificate pe care le-au purtat și câștigat cândva.