Susținătorii unui program maximalist pe câmpul de luptă din Ucraina se află acum între negociere și depresie.
Declarațiile concomitente ale președintelui Donald Trump, ale secretarului apărării Pete Hegseth și ale vicepreședintelui JD Vance au răsturnat consensul privind Ucraina din era Biden.
Casa Albă și-a arătat disponibilitatea de a elimina din discuție aderarea Ucrainei la NATO, renunțând astfel la politica „ușilor deschise”, canonizată de fostul secretar de stat Antony Blinken și de alții din administrația precedentă drept principiu fundamental al relației transatlantice.
Trump a respins idea că Rusia intenționează să atace țările NATO. Biden îi liniștea pe omologii europeni cu promisiuni privind angajamentul de apărare perpetuu și în creștere al SUA față de continent. Dar Hegseth i-a avertizat clar săptămâna trecută să nu presupună că prezența militară americană va fi „pentru totdeauna”.
Într-adevăr, înalți oficiali sugerează deja că un anumit grad de retragere a SUA din Europa către Asia-Pacific este iminent, comentează Responsible Statecraft. În timp ce Biden a vorbit despre unitatea transatlantică, în special cu privire la Rusia și Ucraina, generalul Keith Kellogg a explicat fără menajamente că negocierile pentru oprirea războiului vor continua fără Europa.
Versiuni reambalate ale acelorași idei eșuate
Prea mulți politicieni insistă să facă apel la doctrina goală „atât timp cât este necesar” a lui Biden, retrăind discursuri obosite care nu seamănă deloc cu starea actuală a războiului și prezentând versiuni reambalate ale acelorași idei eșuate.
A oferi Ucrainei ceea ce este, în esență, aderarea amânată la NATO stimulează Rusia nu să pună capăt războiului, ci să îl continue mai viguros și atât timp cât este necesar pentru a învinge în mod decisiv.
Creează, de asemenea, o structură distorsionată a stimulentelor pentru viitorii lideri ucraineni, care pot deduce că pot beneficia de dreptul de a invoca dispozițiile articolului 5 privind apărarea colectivă a alianței.
Dacă această asigurare trebuie considerată credibilă, atunci, departe de a asigura o pace durabilă în Europa, pregătește terenul pentru un război mult mai distructiv între Rusia și NATO într-un viitor nu prea îndepărtat.
De fapt, nu este credibilă, deoarece țările NATO au demonstrat în ultimii trei ani că nu sunt dispuse să se lupte cu Rusia pentru Ucraina. Dacă așa a fost ieri și așa rămâne și astăzi, de ce ar fi altfel mâine?
Credibilitatea NATO a supraviețuit războiului datorită unei înțelegeri între toate părțile relevante că Ucraina nu este membră a alianței și că un atac direct al Rusiei asupra NATO ar determina un răspuns complet diferit de ceea ce Occidentul a făcut pentru a ajuta Kievul din 2022.
A tulbura apele cu un plan de a plasa Ucraina în purgatoriul NATO înseamnă a juca în mod nesăbuit cu forța de descurajare a alianței pentru niciun beneficiu strategic vizibil pe care cineva îl poate identifica.Nu promovează cauza păcii în Europa, nu consolidează Occidentul și nici nu ajută Ucraina.