Extremismul bun și extremismul rău

Sub pretextul că trebuie să lupte cu toate armele împotriva extremismului promovat de AUR, PSD și PNL au bătut palma și au pus-o de un blat. Nimic de condamnat aici, dacă nu ar fi în joc 1. Ideologia politică aruncată la coșul de gunoi, 2. Dorința electoratului călcată în picioare și, mai ales, 3. Ipocrizia din spatele acestei înțelegeri. Național a dezvăluit, deja, că, de fapt, miza negocierilor din ultimele săptămâni a fost una singură și nu a avut de-a face absolut deloc cu extremismul – a contat doar interesul de partid, urmărit pe axa funcții-afaceri-împărțeala combinațiilor din teritoriu.

Noroc că SUA au pus piciorul în prag, reamintindu-le partenerilor de guvernare că ar face bine să înceteze cu bâlciul ăsta; țara are nevoie de stabilitate politică, nu de brambureala specifică plaiului mioritic. Spunem „noroc” pentru că, altfel, alde Ciolacu și Ciucă se mai băteau și azi pe ciolan.

Cum îl copiază Ciolacu pe Iohannis

Din start trebuie spus că extremismul AUR este doar o marotă de care se agață PSD și PNL, scuza perfectă pentru a legitima o înțelegere de tip struțo-cămilă, nemaivăzută nicăieri în politica occidentală. Chiar, unde s-a mai pomenit „Dreapta” cu „Stânga” împreună la „europarlamentare”?!.

Întorcându-ne, totuși, la extremism, să ne amintim că, în aprilie 2020, însuși Klaus Iohannis ieșea public cu un atac absolut halucinant și care trebuia etichetat fix așa. PSD ar urmări, spunea atunci șeful statului, să dea Ardealul maghiarilor! Celebra cuvântare „Jó napot kívánok, Ciolacu!”, pe care Iohannis a rostit-o la Cotroceni, s-a vrut o replică la un proiect trecut prin Camera Deputaților referitor la autonomia Ținutului Secuiesc.

Ce a urmărit președintele știm și nu mai are rost să comentăm, personajul ne este binecunoscut. Ce a obținut, însă, a fost sfâșierea României, împărțirea ei între „români buni” și „români răi”. Toți pesediștii au fost trecuți, atunci, pe „lista neagră” a lui Iohannis, metaforic vorbind. Asta a reușit, ceea ce nici măcar Băsescu, un alt șef de stat de tristă amintire, nu izbutise – să dezbine societatea, să-i întoarcă pe români unii împotriva altora!

„Este incredibil unde s-a ajuns cu acest PSD! În timp ce noi, eu, guvernul, celelalte autorități ne luptăm pentru viețile românilor, ne luptăm ca să scăpăm de această pandemie, PSD, marele PSD, se luptă în birourile secrete din Parlament, ca sa dea Ardealul Ungurilor (…) Eu nu mai vreau ca această majoritate toxică pesedistă să hotărască împotriva României și împotriva românilor”, spunea Iohannis. Cum „life is a bitch” uneori, tocmai acea majoritate toxică blamată i-a permis lui Iohannis, ulterior, să păstreze la putere PNL-ul, nășind coaliția de guvernare PSD-PNL.

Asta-i moștenirea lui Iohannis – i-a umilit pe românii care au votat PSD numindu-i „toxici”. Și a făcut-o conștient că Partidul Social Democrat obținuse cele mai multe voturi la alegerile parlamentare.

Naționalism = extremism. De când?!

Dacă discursul de acum aproape patru ani al președintelui nu este cea mai bună dovadă de extremism, atunci nici AUR nu greșește azi cu ceva. Adevărata atitudine toxică este aceea care condamnă opțiunea politică a milioane de români.

Revenind la prezent, vedem că Marcel Ciolacu face fix aceeași greșeală ca președintele căruia acum îi strânge mâna. Extremismul rău văzut în 2020 la Klaus Iohannis este astăzi extremism bun. L-au îmbrăcăt în comunicate de presă frumos scrise și l-au parfumat cu câteva fraze diplomatice despre neînțelegeri politice, apoi totul a fost dat uitării, că interesul o cere.

Trăim vremuri tulburi, ce-i drept, dar parcă s-a mers prea departe cu servilismul și obediența față de Vest.

În 2024, naționalismul a devenit sinonim cu extremismul, ni se spune că este ca o boală de care trebuie să ne ferim, un fel de virus ideologic periculos. Liberalii urlă pe la tv de frica extremismului promovat de AUR (în realitate, îi sperie sondajele făcute „pe bune”, cu care începe fiecare ședință din Modrogan 1), dar oare românii patrioți și naționaliști nu merită să fie și ei reprezentați în Parlament? S-au desființat granițele fizice în Europa și nu mai există națiuni și popoare, s-a interzis prin lege termenul „români”?

Dacă a fi naționalist e ceva de rău, atunci înseamnă că suntem vreo 20 de milioane de extremiști pe aici, că nu cred eu să existe român care să nu vrea ca țara lui să prospere, să se dezvolte economic mai mult decât alții, să trăiască mai bine, să aibe bani.

Când s-a întors în România, după Revoluția din 1989, Ion Rațiu ne-a predat cea mai bună lecție despre ce înseamnă democrația – „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!”. Aceasta este chintesența dezvoltării clasei politice occidentale și ceea ce, din păcate, pe malurile Dâmboviței încă nu s-a învățat: dreptul și mândria de a fi patriot și naționalist și, mai ales, de a respecta opinia și opțiunea celuilalt!

Azi – președinte, mâine – premier!?

Pe Klaus Iohannis nu îl interesează prea mult povestea cu extremismul (bine, nici nu-l bănuim că a înțeles ceva din lecția trecutului!). El are un singur țel, își vede propriul interes și, pentru a ajunge acolo unde-și dorește, trage toate sforurile.

Dar unde vrea să ajungă? Umblă vorba că președintele de azi ar căuta să fie premierul de „mâine” al României. Da, da, Iohannis se vede prim-ministru la Palatul Victoria! „În sfârșit, am Guvernul meu!”, ar anunța el degrabă, zâmbind din spatele unui rictus.

S-a trezit „Somnorilă”, se râde pe aleile Cotrocenilor. Alții, mai serioși, zic că, totuși, șefului nu i-a explicat nimeni ce presupune funcția de premier – e despre muncă și stres, nu plimbări în străinătate mascate sub eticheta unei așa-zise vizite oficiale.

Și, apropo de America. Am aflat că s-a dat ordin pe unitate să avem stabilitate politică în țară. Washingtonul vrea un singur lucru – să nu miște nimeni în front, cum se spune, să încetăm cu ambițiile (politice) de doi bani, nepotrivite acum, când o confruntare armată cu Rusia (poate că) bate la ușă.