Exploatarea slăbiciunii Israelului și Americii. Jocul Chinei în Orientul Mijlociu

Atacul Hamas din 7 octombrie și campania militară a Israelului în Fâșia Gaza au prezentat Chinei încă o criză pe care să o exploateze.

În timp ce Statele Unite se discreditează în fața națiunilor din sudul lumii prin sprijinul său aparent necondiționat pentru Israel, Beijingul și-a calibrat cu grijă răspunsul la război, acordând o atenție deosebită opiniei publice din țările în curs de dezvoltare.

Occidentul încearcă să păstreze ordinea internațională bazată pe reguli, modificând unele dintre elementele sale și invitând câțiva actori suplimentari, dar strategii chinezi se concentrează din ce în ce mai mult pe supraviețuirea într-o lume fără ordine.

Solicitând o soluție cu două state, refuzând să condamne Hamas și făcând eforturi simbolice pentru a sprijini o încetare a focului, China a profitat de sentimentul global anti-israelian în încercarea de a-și ridica propria poziție în sudul lumii.

Din acest punct de vedere, compararea răspunsului Chinei la războiul din Gaza cu răspunsul său la războiul din Ucraina este instructivă.

În majoritatea mesajelor sale, Beijingul a subliniat inviolabilitatea suveranității teritoriale a Ucrainei, dar s-a apropiat de Rusia și a recunoscut „preocupările rezonabile de securitate” ale țării, criticând Statele Unite și NATO. O abordare intenționat alunecoasă.

Cu toate acestea, în momentul în care Hamas a lansat atacul său brutal asupra Israelului, oficialii chinezi au  fost capabili să răspundă precis.

Pe măsură ce a devenit clar că opinia publică din sudul lumii era împotriva Israelului, China a căutat imediat să profite de criză pentru a expune ceea ce  consideră a fi standarde duble din partea americanilor, aliniindu-se la opinia majoritară din țări precum Indonezia, Arabia Saudită și Africa de Sud

Retorica anti-israeliană a Chinei se extinde și la relațiile sale diplomatice, relatează Foreign Affairs. La 20 noiembrie, un grup de miniștri de externe arabi a pornit într-un turneu în țările care sunt membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU. Prima lor oprire a fost la Beijing, unde au fost întâmpinați de ministrul chinez de externe Wang Yi.

Alegerea de a călători spre est înainte de întâlnirile lor din Franța, Regatul Unit și Statele Unite a fost cu siguranță intenționată. Ea poate fi citită ca o dovadă a creșterii prestigiului Chinei în Orientul Mijlociu de când a negociat o detensionare între Iran și Arabia Saudită în martie anul trecut.

Întâlnirea de la Beijing a fost o modalitate pentru țările arabe de a semnala că au alte opțiuni în afară de Statele Unite. Iar China se bucură să joace rolul de partener alternativ.

Un sondaj de opinie efectuat în toamna anului trecut Consiliul European pentru Relații Externe în opt țări importante din afara Occidentului – Brazilia, China, India, Indonezia, Rusia, Turcia, Arabia Saudită și Africa de Sud – a arătat că China este mult mai apropiată de opinia publică din sudul global.

Prin urmare, încercarea Chinei de a oglindi opinia publică cu privire la conflictul israeliano-palestinian face parte dintr-o strategie mult mai amplă, care are ca scop câștigarea sudului global.

Strategia a fost afișată pe deplin la 20 noiembrie, când liderul chinez Xi Jinping a participat la un summit virtual al BRICS, axat pe războiul din Gaza. Reuniunea a reunit membrii inițiali ai blocului, Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud, alături de cei mai noi membri, Argentina, Egipt, Etiopia, Iran, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. Summitul a fost o încercare clară de a prezenta gruparea ca pe o nouă alternativă la organizațiile occidentale, precum G-7.

În Orientul Mijlociu, Statele Unite au fost ferme în angajamentul lor față de securitatea Israelului încă de la Războiul de Yom Kippur din 1973. China, în schimb, este liberă să își aleagă partenerii din regiune în funcție de problemă – de exemplu, să cumpere petrol iranian în timp ce cooperează cu Arabia Saudită în domeniul tehnologiei rachetelor balistice sau să construiască infrastructură în Siria în timp ce încearcă să lege Turcia în Inițiativa Belt and Road.

Și dacă, la un moment dat în viitor, Xi va lua decizia fatidică de a invada Taiwanul, va spera cu siguranță că poziția sa privind războiul din Gaza a făcut mai probabil ca Sudul global să se alinieze în spatele Beijingului, mai degrabă decât al Washingtonului.