Europa trebuie să treacă la economia de război!

Următorul pas în conflictul dintre Occident și președintele rus Vladimir Putin ar fi trebuit să fie un boicot european la cărbunele, petrolul și gazele naturale rusești. Ar putea fi, în schimb, un embargo asupra gazului din partea lui Putin în Europa. Se ajunge cam la același lucru.

Europa se scufundă acum într-un mediu precar și incert în care presiunile semnificative de securitate și compromisurile economice semnalează caracteristicile unei economii de război. Confruntați cu șocul economic imediat, presiunea de a finanța noi cheltuieli și o potențială reconfigurare a sistemului economic global, liderii UE trebuie să dubleze mecanismele de solidaritate.

Șocul imediat al războiului ruso-ucrainean amenință deja să blocheze redresarea economică în plină expansiune a UE, să creeze o nouă criză a lanțului de aprovizionare și să clatine stabilitatea financiară. Principala amenințare este reprezentată de creșterea prețurilor la energie, în condițiile în care naivitatea geopolitică a Europei și lipsa unei politici conștiente de securitate au făcut-o dependentă de Rusia.

Țările Uniunii Europene trebuie să accepte ceea ce unele dintre ele – în special Germania și Austria – au negat ani de zile. Și anume că, în ochii Kremlinului, totul este o armă de război. Aceasta include armele nucleare și chimice, dar și grâul, dezinformarea și, nu în ultimul rând, energia.

Obiectivul lui Putin

Timp de decenii, Putin a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a face țările europene cât mai dependente posibil de hidrocarburile siberiene – și a creat vulnerabilități în Occident. Acum, el exploatează aceste slăbiciuni.

Începând din aprilie, Kremlinul a oprit fluxurile de gaze naturale rusești către o listă tot mai mare de țări din UE pe care Putin le consideră ostile – mai întâi Polonia și Bulgaria, apoi Finlanda, Olanda și Danemarca. În prezent, el blochează gazele care circulă prin Nord Stream, o conductă care leagă Rusia de Germania.

Agenția Internațională pentru Energie, cu sediul la Paris, avertizează că Moscova ar putea închide complet robinetul de gaz în câteva luni.

Probabil că o va face, doar pentru că Putin poate. În primele 100 de zile de război, Rusia a câștigat la fel de mult ca întotdeauna din vânzarea de combustibili fosili – sancțiunile occidentale nu sunt eficiente.

Unul dintre motive este faptul că țările non-occidentale, precum China și India, iau locul UE în calitate de cumpărători. Un alt motiv este că prețurile în creștere ale energiei compensează reducerea volumelor de energie către Europa.

După obicei, Putin își învăluie agresivitatea în subterfugii. Uneori dă vina pe cumpărători – că nu plătesc în ruble, de exemplu, deși acest lucru nu este stipulat în contracte – sau probleme „tehnice”(întreruperile Nord Stream).

Premierul italian Mario Draghi a numit aceste scuze rusești ceea ce sunt: ​​„minciuni”.

Obiectivul lui Putin este clar: vrea ca țările europene să-și epuizeze rezervele de gaz până la iarnă, o blocadă energetică cu urmări dezastruoase pentru industrie și consumatori.

Psihiatrul Elisabeth Kuebler-Ross era de părere că oamenii trebuie să treacă prin cinci etape ale durerii – negare, furie, negociere, depresie și acceptare. Țările UE par blocate în primele patru.

Acceptarea înseamnă pregătirea acum pentru războiul economic împotriva lui Putin. Înseamnă obținerea de combustibili fosili din alte țări și revitalizarea centralelor nucleare.

Dar mai presus de toate, acceptarea înseamnă reducere și tăierea depedenței de Rusia. O politică hard-power. Europenii sunt deja combatanți în războiul economic împotriva lui Putin.