Europa trebuie să ia decizii dificile: punerea în comun a capacităților de apărare, construirea unor piețe de capital autentice și investiții în tehnologii de ultimă generație„Nimic nu crește la umbra marilor copaci”, spunea sculptorul Constantin Brâncuși când și-a părăsit maestrul, Auguste Rodin. Nu se revolta de dragul revoltei; revendica spațiul necesar pentru a deveni el însuși. Vorbea despre artă, dar ar fi putut la fel de bine să vorbească despre Europa de astăzi.
Europa a confundat mult timp confortul cu puterea. Sub protecția Statelor Unite, și-a externalizat propria apărare, convinsă că diplomația și puterea de reglementare pot înlocui puterea militară. Sub seducția eficienței motorului de producție al Chinei, și-a externalizat coloana vertebrală industrială, crezând că accesul la tehnologie și componente ieftine va dura pentru totdeauna. Și, sub ispita gazului și petrolului rusesc, și-a externalizat securitatea energetică.
Dependența de SUA a golit Europa de capacități militare, așa cum a demonstrat războiul din Ucraina, relatează Modern Dimplomacy. Cheltuielile pentru apărare s-au situat la doar 1,9% din PIB în 2024.
Diferența este și mai mare în domeniul cercetării și dezvoltării, unde SUA au investit cu aproape 120 de miliarde de euro mai mult decât Europa în 2023. Problema nu este lipsa de know-how, ci lipsa de amploare și viziune strategică.
Subinvestițiile cronice, suprareglementarea, dezindustrializarea și fragmentarea au făcut ca baza industrială de apărare a Europei să fie prea mică, prea lentă și incapabilă să răspundă nevoilor sale de securitate.
Atâta timp cât sistemul atlantic a dominat, slăbiciunile interne ale Europei – piața fragmentată, productivitatea scăzută, birocrația extinsă și dependența energetică – au rămas ascunse. Însă, în contextul actual al realităților geopolitice, aceste slăbiciuni nu mai pot fi gestionate.
Dacă liderii europeni nu vor reuși să gândească strategic și în termeni de competitivitate globală, continentul va rămâne și mai în urmă. Presiunea din partea Washingtonului, în special sub Donald Trump, poate fi egoistă, dar acționează și ca un semnal de alarmă.
Europa are acum nevoie de un nou moment „cu orice preț”, nu pentru a-și salva moneda, ci pentru a-și salva viitorul. Trebuie să ia decizii dificile: punerea în comun a capacităților de apărare, construirea unor piețe de capital autentice, investiții în tehnologii de ultimă generație.
Și să accepte că suveranitatea împărtășită între europeni este mai puternică decât suveranitatea împrumutată de la alții.
