Europa, strivită între China și America. Până când?

Europa și China se bucură de o primăvară diplomatică: în aprilie, cancelarul german Olaf Scholz a adus cu el o importantă delegație de afaceri la Beijing, a doua sa vizită de la preluarea mandatului, iar președintele chinez Xi Jinping a călătorit la Paris, Budapesta și Belgrad la începutul acestei luni.

Dar liderii europeni încă privesc cu suspiciune  Beijingul  din două motive majore. Sprijinul lui Xi pentru bunuri cu dublă utilizare în războiul Rusiei împotriva Ucrainei și supracapacitatea industrială a Chinei – în special în ceea ce privește vehiculele electrice  – și exporturile sale ieftine de produse energetice, o amenințare pentru economiile și industriile europene.

Cu toate acestea, notează Foreign Policy,  Scholz s-a arătat mult mai sceptic atât față de posibilitatea impunerii de tarife pentru vehiculele electrice chinezești, cât și față de o investigație în curs de desfășurare a Comisiei Europene privind subvențiile chinezești, de teamă că Beijingul ar putea lua măsuri de retorsiune împotriva constructorilor germani de automobile din China care produc mașini în China pentru piața europeană și vând mașini în China pentru piața chineză.

Factorul Trump

Dar există acum un al treilea factor care modelează relația dintre Europa și China: alegerile americane din noiembrie și alegerile dure cu care s-ar putea confrunta europenii dacă fostul președinte Donald Trump se întoarce la Casa Albă.

Posibila revenire a lui Trump riscă mai mult decât un nou război comercial între Statele Unite și Europa; ar putea, de asemenea, să pârjolească primele semințe ale unei politici transatlantice coordonate privind China. În cel mai pesimist scenariu, Trump își va folosi influența asupra Ucrainei și a rolului SUA în securitatea Europei pentru a impune Europei o politică mai antagonistă față de China.

Pentru unii lideri europeni perspectiva revenirii lui Trump pare a fi un motiv suficient pentru a se apropia de China, în ciuda promisiunilor publice de „de-risc”. La urma urmei, de ce ar trebui Europa să riște două dintre cele mai importante relații economice ale sale – cele cu Statele Unite și China – deodată?

Europa trebuie să-și folosească propria putere comercială și politică

Europenii  nu ar trebui să ia incertitudinea viitoarelor alegeri din SUA drept pretext pentru a se gândi că pot continua să facă afaceri ca de obicei cu China.

Nu politica americană față de China este principala problemă – chiar și cu o revenire a lui Trump – ci provocările economice și de securitate grave care emană din China și sprijinul implicit al lui Xi pentru Putin.

Vechea carte de joc a strategiei europene privind China, din primul mandat al lui Trump – acoperirea pariurilor și menținerea unei relații calde cu Beijingul în cazul în care politica comercială și de securitate a SUA se întoarce împotriva Europei – se va dovedi în cele din urmă ineficientă, indiferent cine ocupă Casa Albă.

China a devenit un concurent economic și strategic formidabil pentru Europa. Zilele în care era o destinație de producție ieftină pentru marile companii europene au apus. Și aceste companii să recunoască faptul că există o dată de expirare pentru actuala direcție comercială „Made in China and for China”, în special în sectoarele de producție tradiționale, cum ar fi cel al automobilelor.

Pentru a evita să fie prinși între un Trump imprevizibil și un Xi previzibil și autoritar, factorii de decizie europeni trebuie să gestioneze o situație incomodă: Washingtonul poate fi un aliat nesigur, dar Beijingul nu este o opțiune mai bună. Europa nu mai poate sta strivită între China și SUA, trebuie să-și folosească propria putere comercială și politică.