Europa nu-și mai poate permite să finanțeze Ucraina

După doi ani de angajamente verbale din partea membrilor europeni ai NATO de a-și crește drastic sumele alocate pentru apărare, realitățile bugetare încep să se facă simțite.

Un nou studiu realizat de Institutul Ifo din Germania arată că, pentru a-și atinge obiectivul de a cheltui 2% din PIB, membrii europeni ai NATO vor trebui să crească aceste cheltuieli cu 56 de miliarde de euro în fiecare an.

Studiul  vine la doar câteva săptămâni după ce Comisia Europeană a aprobat un pachet de ajutor de 50 de miliarde de euro pentru a susține economia în declin a Ucrainei.

Bate vântul reducerilor prin bugete

O parte semnificativă a deficitului bugetar dintre membrii europeni ai NATO revine celor care sunt cei mai slabi din punct de vedere fiscal. După Germania, cele mai mari deficite au fost de 11 miliarde de euro în Spania, 10,8 miliarde de euro în Italia și 4,6 miliarde de euro în Belgia. Toate aceste trei țări au un raport datorie/PIB de peste 100% din produsul intern brut. Italia se află într-o situație deosebit de dificilă, având cel mai mare deficit bugetar din UE, de 7,2%, iar 9% din buget este utilizat doar pentru plata dobânzilor datorate.

Cu toate acestea, 100 % este doar un titlu arbitrar. O măsură mai bună este un raport datorie/PIB de 60% – reprezintă limita de îndatorare stabilită prin Criteriile de la Maastricht, care stabilesc regulile de bază ale monedei unice din zona euro. Din acest punct de vedere, 13 din cei 27 de membri ai UE – aproape jumătate – depășesc limita.

Prin urmare, nu este surprinzător faptul că studiul german a fost publicat într-un moment în care multe țări europene sunt angajate în ample reduceri bugetare.

UE nu este în război cu Rusia

Problema cu cheltuielile militare este că, dacă nu există un război în care să fie angajată UE, țara care le face nu primește nimic pentru banii săi. Blocul comunitar nu este în război cu Rusia.

Polonia, singura țară europeană care și-a însoțit cu adevărat retorica militaristă cu cheltuieli reale, este un exemplu instructiv. În 2023, cheltuielile militare au depășit cu aproximativ 15 miliarde de euro ținta de 2% din PIB. Cu toate acestea, au fost efectuate într-un moment în care PIB-ul țării creștea cu doar 0,6% pe an, a zecea cea mai mică rată din întreaga Uniune Europeană.

Creșterea lentă a Poloniei nu este cauzată  neapărat de cheltuielile militare ridicate, însă banii ar fi putut fi folosiți pentru a promova dezvoltarea (de exemplu, prin construirea de infrastructuri).

Există o întrebare pe care nimeni din Europa nu pare să și-o pună: în secolul XXI, puterea și influența a unei țări vor fi determinate de mărimea armatei sale sau de mărimea economiei sale? O privire aruncată asupra unor statistici sugerează că dimensiunea militară relativă nu este un predictor adecvat al puterii și influenței. China și SUA  au armate de top 10 și sunt extrem de influente, dar India, Iran, Coreea de Nord și Pakistan au și ele și sunt mult mai puțin influente.

Europenii nu sunt dispuși să-și sacrifice economiile în sprijinul ucrainenilor

Dezbaterile privind prioritățile de cheltuieli vor fi deosebit de aprinse. Europenii nu sunt dispuși să-și sacrifice o parte din economii pentru a pune banii la bătaie în sprijinul Kievului.  PIB-ul Suediei, țară care tocmai a aderat la NATO,  s-a contractat cu 0,7% în 2023 – a doua cea mai gravă scădere, după Estonia.

Întrebarea mai mare este dacă toate aceste discuții despre expansiunea militară în Europa reprezintă o strategie serioasă sau doar un entuziasm trecător. Ne amintim cu toții de urgența resimțită de guverne de a face orice – și chiar de a cheltui orice – pentru a lansa programe de vaccinare în urmă cu câțiva ani.

Acest entuziasm a dispărut, lăsând europenii cu o factură împovărătoare care este rareori discutată. Iar continuarea ajutorului pentru Ucraina va goli visteriile europene cu o viteză mai mare decât în timpul pandemiei.

În cele din urmă, războiul ruso-ucrainean nu poate dura la nesfârșit și  nu se știe dacă Europa va rămâne angajată în reînarmare, având în vedere problemele economice majore cu care se confruntă.