Niciodată în istoria sa, Uniunea Europeană nu a arătat atâta lașitate, inconștiență și dispreț pentru europeni.
Blocul comunitar nu mai este comunitar. Speranțele s-au năruit în circul de la Bruxelles: o liotă de politruci care își impun agresiv propriile tâmpenii, cu titlul de strategii comune.
Sunt plătiți regește pentru asta, vântură dosare, organizează conferințe stupide, se remarcă prin pălăvrăgeală. Le astupă autoritatea profesioniștilor care știu ce au de făcut și nu se abat de la calculele fără de care economia unei țări rămâne în aer.
Toate astea pe banii unor contribuabili care au sperat precum naivii – mai ales cei din Estul Europei – că sunt voci de ascultat printre marii Occidentului.
A fost o dezamăgire cruntă – corporațiiile din Vest, doar cu niște sperțuri ridicol de mici față de uriașele lor profituri – au ajuns să invadeze toate țările.
Nu se pot impune obligații egale, de vreme ce veniturile diferă grosolan între Vest și Est. Este una dintre marile greșeli ale UE – și nu ar fi de mirare să se lase cu dezmembrarea Europei cea așa zis unită.
Dar lucrurile nu se opresc aici. Europa și-a abandonat strategia de continent. A stat smirnă(sau în genunchi) în fața Rusiei – gazele și petrolul au uns sfidarea unui Vladimir Putin. Germania, locomotiva Europei, i-a pupat papucii, în timp ce Bruxelles le cerea acelorași est-amărășteni să bage la cap economia de piață.Îi mergea de minune, dar a venit deranjul războiului din Ucraina.
Acum, UE stă capră în fața Chinei – a înlocuit o dependență cu o altă dependență. Numai că gigantul asiatic nu e Rusia: nu îl interesează ce politică are vreo țară sau cine sunt conducătorii actuali și viitori. Urmărește un obiectiv implacabil: să domine piețele europene. Și cele mondiale, fără îndoială.
Europene, deoarece Statele Unite – ca și perfida și bogata Marea Britanie – dau semne că lanțul de iubire cu UE se cam tocește. Istoria intereselor americane nu indică o apropiere europeană, ci mai degrabă un efort de detensionare cu dușmanii Americii.
UE este încă se confruntă, stupefiant, cu aceleași probleme ca după prăbușirea Cortinei de Fier. Inegalitatea Vest-Est este strigătoare la cer, impunerea politicilor de la Comisia Europeană – energie, agricultură, industrii – deja a căscat falii adânci.
Tot mai mulți europeni din fiecare stat membru cred că un război între țările Uniunii este posibil – tinerii fiind cei mai convinși de acest lucru!
Mai există o chestiune, poate mai gravă: Uniunea Europeană se îndepărtează fățiș de creștinism și acceptă o alienare bazată pe forme fără fond, o societate în distrugere. Aici, se pare că drumul este de neîntors.
Pe scurt, scara de valori, politica, tradiția, credința, respectul, modul de viață – o întreagă conduită a unui continent odinioară puternic se scurge la canal. Europa cea bună a ajuns o caricatură sinistră!