De-a lungul istoriei europene, intervalele de pace – în timpul cărora reconstrucția și progresul depășeau ravagiile războaielor – au fost asigurate de un echilibru temporar între marile puteri.
Este evident că nu a existat un astfel de echilibru la 23 februarie 2022, când trupele rusești au început să se îndrepte spre Kiev.
În acel moment, notează UnHerd, președintele SUA, președintele Franței și prim-ministrul Regatului Unit, împreună cu toți ceilalți aliați europeni activi, au avut ocazia să organizeze o reuniune de urgență și să emită un avertisment la adresa Rusiei, însoțit de o promisiune convingătoare de sprijin pentru Ucraina. În zadar: Putin a continuat ”operațiunea specială”.
NATO a încetat să mai fie o alianță militară eficientă. În schimb, a devenit un fel de club social. Calendarul este plin de reuniuni la „Cartierul General Suprem Aliat” din Mons, Belgia, unde nu sunt menționate chiar și cele mai flagrante deficiențe care subminează planuri strategice.
La ultimul summit, care a avut loc la Washington în iulie 2024, nimeni din cei prezenți nu a oferit o sugestie cu privire la modul de a pune capăt războiului din Ucraina.
În loc să ordone desfășurarea rapidă a forței aeriene tactice la bazele din Germania, Italia și Regatul Unit, administrația Biden a evacuat diplomații americani de la Kiev, declanșând ieșirea altor misiuni diplomatice în panică.
Nu s-a văzut nicio Mare Putere vigilentă în Europa care să înlocuiască pierderea capacității operaționale și credibilitatea de descurajare a NATO.
Dar o întâlnire recentă între liderii Franței, Germaniei și Marii Britanii sugerează unde poate fi găsită acea putere: într-un pact strategic solid, negociat cu atenție între cele trei țări pentru a sprijini în comun răspunsul SUA la o criză iminentă – sau, dacă este necesar, pentru a induce un răspuns american pe care îl susțin împreună.
Indiferent de diferențele dintre cele trei guverne, Macron, Starmer și Merz pot acționa cu mult mai multă agilitate decât ar putea vreodată NATO în ansamblu. Un acord tripartit este mai ușor decât concurența cu zeci de membri europeni, de la Estonia la Norvegia și Spania.
O simplă decizie a Parisului, Berlinului și Londrei de a înființa un birou comun de coordonare a politicii externe și de apărare ar fi suficientă pentru a anunța revenirea puterii europene.
Franța, Germania și Regatul Unit au acum o nouă oportunitate de a dota Europa cu forța de care are nevoie urgent. Dacă nu acționează, sunt șanse să se producă alte războaie.